poticni

poticni
POTICNÍ, poticnesc, vb. IV. 1. refl. şi intranz. A se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva şi a-şi pierde echilibrul; a se împiedica. ♦ A cădea (în urma lovirii de ceva). 2. tranz. A pune cuiva piedică în mers sau, fig., într-o acţiune. 3. refl. fig. A întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfăşurarea unei acţiuni. ♦ spec. A pronunţa cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate. – Din sl. potŭknonti.
Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX '98

POTICNÍ vb. 1. v. împiedica. 2. a se împiedica. (Se poticni la vorbă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

POTICNÍ vb. v. cădea, lovi, pica, prăbuşi, prăvăli, răsturna, şchiopăta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

poticní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. poticnésc, imperf. 3 sg. poticneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. poticneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE POTICN//Í mă poticniésc intranz. 1) A-şi pierde echilibrul în timpul mersului, prin îndoirea involuntară sau prin lovirea unui picior; a se împiedica. 2) fig. A întâmpina dificultăţi într-o acţiune. poticni la început de cale. ♢ poticni în vorbire a vorbi greu şi cu pauze mari. /<sl. potuknonti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

poticní (poticnésc, poticnít), vb. – A se împiedica, a se ciocni de ceva, a călca prost. sl. potŭknąti "a împinge" (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 269), cf. rus. potknutĭ "a se încurca". – Der. poticneală, s.f. (împiedicare, pas greşit). cf. zăticni, poticală.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • împiedica — ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (şi a cădea); a se poticni. ♢ expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine… …   Dicționar Român

  • poticnit — POTICNÍT1 s.n. Faptul de a (se) poticni. – v. poticni. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POTICNÍT2, Ă, poticniţi, te, adj. (Rar) Care se poticneşte (1); împiedicat (la mers). ♦ fig. (Despre vorbe, vorbire etc.) Articulat, spus cu… …   Dicționar Român

  • poticneală — POTICNEÁLĂ, poticneli, s.f. Faptul de a (se) poticni. – Poticni + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98  POTICNEÁLĂ s. v. împiedicare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  poticneálă s. f., g. d. art. poticnélii; …   Dicționar Român

  • poticnire — POTICNÍRE, poticniri, s.f. Acţiunea de a (se) poticni şi rezultatul ei. – v. poticni. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POTICNÍRE s. 1. împiedicare, poticneală, (înv.) poticnitură. (poticnire calului în mers.) 2. împiedicare.… …   Dicționar Român

  • ciorobor — ciorobór s.m. sg. (reg.) ceartă însoţită de gălăgie; cioandră, ciorovăială, gâlceavă, sfadă. Trimis de blaurb, 11.04.2006. Sursa: DAR  ciorobór s.n. – Larmă, hărmălaie, zarvă. – var. ciorlu morlu, ciorabora. Creaţie expresivă, ca tura vura, hîr… …   Dicționar Român

  • cădea — CĂDEÁ, cad, vb. II. I. intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr,… …   Dicționar Român

  • izbi — IZBÍ, izbesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violenţă; a (se) trânti. ♦ tranz. şi refl. A (se) arunca cu putere; a (se) azvârli. 2. tranz. (Despre lumină) A cădea cu putere, a… …   Dicționar Român

  • lovi — LOVÍ, lovesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ tranz. A bate. ♦ tranz. fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. tranz. şi refl. A (se) atinge (fără violenţă). 3 …   Dicționar Român

  • pas — PAS1 interj. Cuvânt folosit de un jucător de cărţi pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc (în turul respectiv). – Din fr. [je] passe. Trimis de valeriu, 05.01.2008. Sursa: DEX 98  PAS2, pasuri, s.n. 1. Drum …   Dicționar Român

  • pica — PICÁ1, pic, vb. I. 1. intranz. (înv. şi pop.) A cădea de la o oarecare înălţime. ♢ expr. (fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neaşteptate; b) a fi dezorientat, a nu şti ce să facă. A pica… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”