- izbi
- IZBÍ, izbesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violenţă; a (se) trânti. ♦ tranz. şi refl. A (se) arunca cu putere; a (se) azvârli. 2. tranz. (Despre lumină) A cădea cu putere, a lovi drept în faţă, în ochi. 3. tranz. A ataca. 4. tranz. fig. A impresiona puternic pe cineva; a surprinde, a frapa, a bate la ochi. – Din sl. izbiti.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98IZBÍ vb. 1. a da, a lovi, a trage, (pop.) a păli. (A izbi cu toporul în lemn.) 2. v. lovi. 3. v. plesni. 4. v. trânti. 5. a repezi, a trânti. (A izbi uşa de perete.) 6. a bate, a lovi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a şupi. (izbi în uşă cu piciorul.) 7. a (se) bate, a (se) lovi. (Se izbi de toţi pereţii; ploaia izbi în acoperiş.) 8. v. ciocni. 9. a se lovi, (înv. şi reg.) a se clăti. (Apa se izbi de stânci.) 10. v. îmbrânci. 11. a (se) trânti, (pop. şi fam.) a (se) bufni, a (se) buşi. (L-a izbi cu pumnul.) 12. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonţul izbi iepurele.) 13. v. ataca. 14. v. zvârli.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeIZBÍ vb. v. contraria, frapa, surprinde, şoca, vexa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeizbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. izbésc, imperf. 3 sg. izbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. izbeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA IZB//Í izbiésc tranz. 1) (persoane, obiecte) A face să se izbească. 2) (despre becuri, lumină etc.) A bate drept în ochi. 3) (inamicul) A lovi pornind un atac; a ataca. 4) (persoane) A impresiona puternic. /<sl. izbitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE IZB//Í mă izbiésc intranz. 1) (despre fiinţe) A se lovi cu putere. 2) (despre persoane) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a se năpusti; a năvăli; a se repezi; a tăbărî; a năpădi. /<sl. izbitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXizbí (izbésc, izbít), vb. – 1. A lovi cu putere. – 2. A ciocni, a se repezi cu violenţă. – 3. A cădea, a se proiecta. – 4. A arunca, a lansa. – 5. A ataca, a asalta. – 6. A atrage atenţia. – 7. (refl.) A se lovi puternic de ceva, a se poticni de un obstacol. – 8. (refl.) A semăna cu cineva. sl. izbiti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR), dar cu schimbare semantică, deoarece în sl. izbiti (der. de la biti "a lovi") înseamnă "a omorî în bătaie". Probabil semantismul este cel din sŭbiti "a lovi", cf. aceeaşi confuzie semantică în iscodi şi posibil în isprăvi. cf. Şeineanu, Semasiol., 224. Der. izbă, s.f. (Bucov., Mold., izbitură, lovitură), postverbal; izbitură, s.f. (lovitură, ciocnire); izbelişte, s.f. (loc sau poziţie expusă, la voia întîmplării).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.