clăti

clăti
CLĂTÍ, clătesc, vb. IV. I. tranz. A curăţa rufe, vase etc., spălându-le uşor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată; a clătări. ♦ refl. A se spăla uşor pe mâini, în gură etc. II. (Inv. şi pop.) 1. tranz. A clătina(1). ♦ (refl.) (Despre apă, valuri) A se pune în mişcare; a se izbi (de un obstacol). 2. tranz. şi refl. A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina. 3. tranz. şi refl. A (se) clătina. (3). ♢ expr. A nu (se) clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viaţa cuiva. – Din sl. klatiti.
Trimis de ibogdank, 24.10.2003. Sursa: DEX '98

CLĂTÍ vb. a limpezi, (reg.) a clătări, (prin sudul Transilv.) a stropoli. (clăti rufele.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CLĂTÍ vb. v. balansa, clătina, clinti, cutremura, deplasa, izbi, legăna, lovi, migra, mişca, muta, oscila, pendula, pleca, porni, scutura, urni, zdruncina, zgâlţâi, zgudui.
Trimis de siveco, 03.10.2008. Sursa: Sinonime

clătí vb., ind. prez. 1 sg şi 3 pl. clătésc, imperf. 3 sg. clăteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clăteáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CLĂT//Í1 clătiésc tranz. (rufe, veselă etc.) A spăla uşor într-o ultimă apă curată; a trece printr-o apă curată. /<sl. klatiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A CLĂT//Í2 clătiésc tranz. înv. pop. A face să se clătească. /<sl. klatiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CLĂT//Í mă clătiésc intranz. înv. 1) pop. A se mişca uşor dintr-o parte în alta; a se clătina; a se legăna. 2) (despre ape, valuri) A se lovi cu putere; a se izbi. /<sl. klatiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

clătí (clătésc, clătít), vb – 1. A mişca, a clătina, a deplasa. – 2. A pune în mişcare. – 3. A scutura, a agita. – 4. A tulbura, a întoarce pe dos, a perturba. – 5. A mişca, a agita. – 6. A face să şovăie, a ameninţa. – 7. (refl.) A decădea, a se ruina. – 8. A se impresiona, a se înduioşa, a se emoţiona. – 9. A curăţa rufe, vase, spălîndu-le uşor cu apă, a le limpezi. sl. klatiti "a scutura" (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 60; Miklosich, Lexicon, 288); cf. bg. klatjă, ceh. klátiti, pol. klócić. sec. XV. Cu toate aceste sensuri, în afară de ultimul, este puţin înv., şi în general este înlocuit prin a clătina. – Der. clăteală, s.f. (limpezire, clătit); clătită, s.f. (un fel de plăcintă subţire, umplută şi rulată); clătitură, s.f. (înv., scuturătură, zgîlţîială; limpezire, clătit); clătitor, adj. (care scutură); clătări, vb. cu aceleaşi sensuri ca clăti, cu o nuanţă iterativă sau durativă; clătina, vb. cu aceleaşi sensuri (în ciuda diferenţei stabilite de DAR între aceste vb., se poate afirma doar că clătări apare mai curînd a fi propriu rom. occidentale, şi clătina rom. orientale, acesta din urmă tinzînd să-l elimine pe primul; la clătina lipseşte sensul de "a limpezi rufele", pentru care se conservă în aria sa forma primitivă clăti); clătinător, adj. (care se clatină, care se răscoleşte); clătinătură, s.f. (scuturătură); clătinătoare, s.f. (scrînciob).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • cȕclati — (što) nesvrš. 〈prez. ām, pril. sad. ajūći, gl. im. ānje〉 ekspr. sisati …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • rȁčlati — nesvrš. 〈prez. rȁčlām, pril. sad. ajūći, gl. im. ānje〉 izgovarati (individualno) glas »r« s nedovoljnim brojem titraja i nedovoljno energično tako što je vrh jezika relativno udaljen od alveola; rašlati ✧ {{001f}}njem …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • clătina — CLĂTINÁ, clátin, vb. I. 1. tranz., refl. şi intranz. A (se) mişca (puţin, lin) într o parte şi în alta; a (se) legăna; a (se) agita (usor). ♢ expr. (tranz.) A clătina capul (sau, intranz., din cap) = a şi mişca capul într o parte şi în alta în… …   Dicționar Român

  • limpezi — LIMPEZÍ, limpezesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A face sau a deveni limpede, transparent, a (se) curăţa de impurităţi. ♦ tranz. A clăti cu apă (rece) limpede ceea ce fusese spălat cu săpun, leşie etc. 2. refl. (Despre cer, timp, atmosferă) A… …   Dicționar Român

  • clătire — CLĂTÍRE, clătiri, s.f. Acţiunea de a (se) clăti; limpezire; clătit1. – v. clăti. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂTÍRE s. clătit, limpezire, limpezit. (ă rufelor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  CLĂTÍRE s. v.… …   Dicționar Român

  • clătit — CLĂTÍT1 s.n. Clătire. – v. clăti. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂTÍT2, Ă, clătiţi, te adj., s.f. I. adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat uşor sau limpezit cu apă. II. s.f. Un fel de plăcintă subţire prăjită în… …   Dicționar Român

  • clătări — CLĂTĂRÍ, clătăresc, vb. IV. tranz. (reg.) A clăti (1). – cf. scr. k l a t a r i t i s e. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂTĂRÍ vb. v. agita, clăti, clătina, limpezi, zgudui, scutura. Trimis de …   Dicționar Român

  • gargariza — GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. refl. (Rar) A se gargarisi. – fr. (se) gargariser (< gr.). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM  GARGARIZÁ vb. v. gargarisi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  gar …   Dicționar Român

  • ruşina — RUŞINÁ, ruşinez, vb. I. 1. refl. A i fi cuiva ruşine, a se jena. ♦ A se simţi stingherit, a se sfii. 2. tranz. A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. ♦ (înv. şi pop.) A necinsti, a dezonora. – Din ruşine. Trimis de… …   Dicționar Român

  • sinili — SINILÍ, sinilesc, vb. IV. tranz. (reg.) A clăti rufele, după spălare, în sineală; a albăstri. [var.: (înv.) sinelí vb. IV] – Din sineală. Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  SINILÍ vb. v …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”