- lovi
- LOVÍ, lovesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ tranz. A bate. ♦ tranz. fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. tranz. şi refl. A (se) atinge (fără violenţă). 3. refl. A da peste o piedică, a se împiedica, a se izbi de... ♢ expr. A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobândi experienţă în urma unor întâmplări nefericite. 4. tranz. A izbi drept în ţintă cu un proiectil, cu o săgeată etc. 5. refl. recipr. (înv.; despre ţări, terenuri etc.) A se învecina. 6. tranz. (Despre stări fiziologice, boli etc.) A veni brusc asupra cuiva, a cuprinde, a apuca, a copleşi. 7. refl. recipr. (înv.) A se asemăna, a se potrivi. ♢ expr. A se lovi ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. 8. tranz. (înv.) A ataca. ♦ refl. recipr. A se lupta. – Din sl. loviti "a vâna, a prinde, a pescui".Trimis de romac, 10.02.2009. Sursa: DEX '98LOVÍ vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (înv. şi reg.) a răzbi, (reg.) a toca. (L-a lovi la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. trânti. 6. (înv.) a (se) poticni. (S-a lovi tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a şupi. (lovi în uşă cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se lovi de toţi pereţii.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (înv. şi reg.) a se clăti. (Apa se lovi de stânci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonţul a lovi iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvârli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au lovi.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLOVÍ vb. v. aduce, ajunge, apropia, armoniza, asemăna, asemui, asorta, birui, combina, compara, concorda, conveni, copleşi, corespunde, covârşi, cuprinde, dăuna, înfrânge, înţelege, învinge, învoi, merge, podidi, potrivi, prejudicia, prinde, răzbi, semăna, toropi, vătăma.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeloví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lovésc, imperf. 3 sg. loveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. loveáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA LOV//Í loviésc 1. tranz. 1) A atinge cu putere. 2) A atinge în mod violent (şi repetat), producând durere (cu mâna sau cu un obiect). 3) A atinge din întâmplare (fără violenţă). 4) fig. A face să suporte o durere fizică sau morală. 5) fig. (despre stări fiziologice şi psihice, boli, necazuri etc.) A cuprinde pe neaşteptate, aducând prejudicii. 6) (mai ales despre surse de lumină) A atinge brusc, provocând neplăcere. Lumina m-a loviit în ochi. 7) A face să se lovească. 2. intranz. A bate cu putere, producând un zgomot (puternic). lovi cu pumnul în masă. /<sl. lovitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE LOV//Í mă loviésc intranz. 1) A intra în contact violent (unul cu altul). 2) A se atinge din întâmplare (unul cu altul). 3) A-şi produce dureri fizice, leziuni prin atingere bruscă şi violentă (cu ceva sau de ceva). 4) fig. A întâmpina un obstacol, mai ales de ordin moral. 5) pop. A se îmbina în mod armonios (unul cu altul). ♢ lovi ca nuca de perete a fi foarte diferit; a nu se potrivi. 6) înv. (despre terenuri, ţări) A avea hotare comune; a fi limitrof; a se învecina; a se mărgini. /<sl. lovitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXloví (lovésc, lovít), vb. – 1. A ataca, a se năpusti. – 2. A izbi, a da lovituri. – 3. A biciui, a bate cu, a pedepsi. – 4. (refl.) A se ciocni. – 5. (refl.) A coincide, a se armoniza. – 6. (refl.) A se pune de acord, a se învoi. sl. loviti "a prinde, a apuca" (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Moklosich, Lexicon, 342; Cihac, II, 177; Berneker 735; Conev 94), cf. bg. lovjă "a apuca". Pentru semantism, cf. Şeineanu, Semasiol., 167 şi Skok, Dacor., IX, 216. Der. loavă, s.f. (Olt., noroc, coincidenţă fericită); loveală, s.f. (înv., lovitură); lovişte, s.f. (vîrtej, cuvînt înv., din sl. lovište "îngrăditură, parc de vînătoare"; sensul rom., numai la Dosoftei, pare să fie o improprietate); lovitură, s.f. (izbitură; chilipir). După Conev 37, loavă provine direct din bg. lov "lovitură".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.