ciocni

ciocni
CIOCNÍ, ciocnesc, vb. IV. 1. refl. (recipr.) intranz. şi tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (făcând zgomot). ♦ tranz. A lovi ouăle roşii unul de altul cu unul dintre capete, conform tradiţiei legate de sărbătoarea Paştilor. ♦ tranz. (Despre pui) A sparge coaja oului în care s-a format, pentru a ieşi din el. ♦ tranz. A lovi uşor unul de altul paharele de băutură, în semn de urare. 2. tranz. A lovi un obiect fragil, producându-i o crăpătură, o plesnitură; a face să crape, să plesnească. 3. refl. recipr. fig. (Despre interese, idei etc.) A fi sau a veni în contradicţie. 4. refl. recipr. fig.(Despre armate adverse; rar, despre oameni) A se încăiera, a se bate. – cf. bg. č u k n a, ucr. k o k n u t i.
Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

CIOCNÍ vb. 1. a se izbi, a se lovi, a se tampona, (rar) a se întreciocni. (S-au ciocni două tramvaie.) 2. v. ciobi. 3. v. sparge. 4. a închina. (ciocni paharul în sănătatea lui.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CIOCNÍ vb. v. contrazice, încăiera, înfrunta, opune.
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime

ciocní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciocnésc, imperf. 3 sg. ciocneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciocneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CIOCN//Í ciocniésc tranz. 1) (obiecte) A lovi uşor, producând zgomot; a izbi uşor. ♢ ciocni paharele a atinge uşor paharele, închinându-le în sănătatea sau în cinstea cuiva. 2) (obiecte fragile) A face să crape, să plesnească. 3) A face să se ciocnească. /cf. bulg. ţukna, ucr. koknuti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CIOCN//Í mă ciocniésc intranz. 1) (despre obiecte tari, vehicule etc.) A se lovi, venind din direcţii opuse; a se tampona. 2) fig. (despre interese, idei etc.) A fi în contradicţie; a se bate cap în cap; a se contrazice. 3) fig. A intra în conflict. Armatele s-au ciocnit. /cf. bulg. ţukna, ucr. koknuti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ciocní (ciocnésc, ciocnít), vb. – 1. A bate, a izbi. – 2. A bate în uşă. – 3. A închina, a lovi uşor paharele înainte de a bea. – 4. A tăbărî, a năvăli, a se repezi. – 5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucăes, megl. ciucnes. Formaţie spontană, plecîndu-se de la cioc "zgomot produs de o izbitură", care prezintă un paralelism perfect cu ciocăni. Se consideră, totuşi (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), că trebuie să provină din vreo formă sl. ca rus. čoknuti, bg. čeknuvam; ceea ce nu pare posibil, dacă se ia în consideraţie aceeaşi posibilitate expresivă, aplicată identic boc(ă)ni şi poc(ă)ni. Der. ciocnaş, s.m. (miner care munceşte într-o salină), cf. ciocănaş, probabil prin contaminare cu ocnaş; ciocneală s.f. (izbitură); ciocnet, s.f. (izbitură); ciocnitură, s.f. (izbitură).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ciocnit — CIOCNÍT2, Ă, ciocniţi, te, adj. 1. Crăpat, plesnit. 2. fig. (ir.) Ţicnit. – v. ciocni. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CIOCNÍT1 s.n. Faptul de a (se) ciocni. – v. ciocni. Trimis de RACAI, 30.09.2 …   Dicționar Român

  • tampona — TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. tranz. A atinge uşor şi în repetate rânduri o parte a suprafeţei corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpiraţia sau secreţiile unei …   Dicționar Român

  • aborda — abordá vb. I. intr. 1. (despre nave) a se ciocni. 2. a se opri lângă o navă bord la bord. 3. a acosta. II. tr. 1. (fig.) a se apropia de cineva spre a i vorbi. 2. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie. (< fr. aborder) Trimis de …   Dicționar Român

  • ciocnitură — CIOCNITÚRĂ, ciocnituri, s.f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într un obiect (în urma lovirii lui cu altul). – Ciocni + suf. tură. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOCNITÚRĂ s. 1. ciocneală, ciocnet. (Se aud ciocnitură de… …   Dicționar Român

  • cioc — CIOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într un obiect sau într un material dur. – Onomatopee. Trimis de IoanSoleriu, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOC2, ciocuri, s.n. 1. Partea anterioară, terminală …   Dicționar Român

  • ciocan — CIOCÁN3, ciocani, s.m. (reg.) Ştiulete de porumb (curăţăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan. Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOCÁN2, ciocane, s.n. (pop.) Păhărel în formă de sticluţă, cu gâtul strâmt şi lung, din… …   Dicționar Român

  • ciocnet — CIÓCNET, ciocnete, s.n. Zgomot produs de lovirea a două obiecte tari. – Ciocni + suf. et. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CIÓCNET s. v. ciocnitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciócnet s. n., pl. ciócnete …   Dicționar Român

  • ciocnire — CIOCNÍRE, ciocniri, s.f. Acţiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoţită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. fig. Luptă între interese sau idei diferite. 3. fig. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – …   Dicționar Român

  • clănţăni — CLĂNŢĂNÍ, clănţănesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre dinţi) a se ciocni unul de altul cu zgomot şi în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot… …   Dicționar Român

  • contrazice — CONTRAZÍCE, contrazic, vb. III. 1. tranz. A susţine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziţie, a fi incompatibil cu ceva; a dezminţi ceva. 3. refl. A spune ceva în opoziţie cu cele afirmate anterior de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”