contrazice

contrazice
CONTRAZÍCE, contrazic, vb. III. 1. tranz. A susţine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziţie, a fi incompatibil cu ceva; a dezminţi ceva. 3. refl. A spune ceva în opoziţie cu cele afirmate anterior de tine însuţi. 4. refl. recipr. (Despre susţinătorii unor opinii, unor afirmaţii etc.) A avea păreri deosebite, a nu fi de acord unii cu alţii. ♦ (Despre afirmaţii, depoziţii etc.) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. – Contra1 + zice (după fr. contredire).
Trimis de IoanSoleriu, 02.06.2004. Sursa: DEX '98

contrazíce vb. → zice
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A CONTRAZÍCE contrazíc tranz. 1) (persoane) A întrerupe, exprimând o opinie contrară; a contra. 2) (declaraţii, fapte, fenomene) A pune la îndoială; a considera ca fiind discutabil. /contra- + a zice
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CONTRAZÍCE mă contrazíc intranz. 1) A emite idei contrare celor afirmate anterior. 2) (despre adepţii unor opinii, teze etc.) A discuta în contradictoriu; a se contra. 3) (despre opinii, afirmaţii etc.) A fi în contradicţie; a se bate cap în cap; a se ciocni. /contra- + a zice
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTRAZÍCE vb. III. 1. tr. A susţine contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva. 2. tr. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminţi. 3. refl. A fi în dezacord cu tine însuţi. 4. refl. (Despre susţinătorii unor afirmaţii etc.) A fi în contrazicere unii cu alţii, a avea păreri deosebite. ♦ (Despre idei, afirmaţii, mărturii) A nu se potrivi unele cu altele. [P.i. contrazíc. / < contra- + zice, după lat. contradicere].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

contrazíce (-c, -ís), vb. – A susţine contrariul, a nega. Tradus din fr. contredire şi conjugat ca a zice. – Der. contrazicere (var. contradicţie), s.f.; contradictor (var. contradictoriu, contrazicător), adj.
Trimis de blaurb, 25.05.2007. Sursa: DER

CONTRAZÍCE vb. I. tr. 1. a susţine contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva. 2. a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminţi. II. refl. 1. a fi în dezacord cu sine însuşi. 2. (despre susţinătorii unor afirmaţii etc.) a fi în contrazicere unii cu alţii, a avea păreri deosebite. ♢ (despre idei, afirmaţii, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele. (după fr. contredire, lat. contradicere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • contrazis — CONTRAZÍCE vb. 1. v. infirma. 2. v. opune. 3. (rar) a contra. (A contrazis pe cineva.) 4. (pop.) a se încontra. (A se contrazis cu cineva.) 5. v. dezice. Trimis de siveco, 24.06.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • contra — CÓNTRA2, prep., adv. I. prep. 1. Împotriva (cuiva sau a ceva). ♢ loc. adv. Din contra (sau contră) = dimpotrivă. 2. În schimbul altei valori. II. adv. Împotrivă; cu totul altfel. – Din fr. contre, lat., it …   Dicționar Român

  • contrazicere — CONTRAZÍCERE, contraziceri, s.f. Faptul de a (se) contrazice; contradicţie, dezacord, opoziţie. – v. contrazice. Trimis de IoanSoleriu, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  CONTRAZÍCERE s. 1. v. contradicţie. 2. (pop.) încontrare. (A avut o contrazicere… …   Dicționar Român

  • alogism — ALOGÍSM s.n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, susţinut de sceptici, mistici şi fideişti. – Din germ. Alogismus. Trimis de ana zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX 98  alogísm s.… …   Dicționar Român

  • absurd — absúrd, ă I. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul simţ. II. s. n. 1. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. ♢ prin absurd = admiţând un raţionament fals. 2. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi… …   Dicționar Român

  • ciocni — CIOCNÍ, ciocnesc, vb. IV. 1. refl. (recipr.) intranz. şi tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (făcând zgomot). ♦ tranz. A lovi ouăle roşii unul de altul cu unul dintre capete, conform tradiţiei legate de sărbătoarea Paştilor. ♦ tranz.… …   Dicționar Român

  • dezice — DEZÍCE, dezíc, vb. III. tranz. A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmaţie); a retracta. ♢ refl. A nu mai recunoaşte un lucru spus, a şi retrage cuvântul. [var.: deszíce vb. III] – Din fr. dédire (după zice). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • frondor — FRONDÓR, frondori, s.m. (Franţuzism) Partizan al frondei. – Din fr. frondeur. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FRONDÓR s., adj. v. frondist. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  frondór s. m …   Dicționar Român

  • neagă — NEÁGĂ s.f. sg. (pop.) Persoană încăpăţânată, rea, care contrazice mereu şi care face totul numai după capul ei. ♢ expr. A sta neagă rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu l slăbi din ochi. – et. nec. Trimis …   Dicționar Român

  • împotrivă — ÎMPOTRÍVĂ adv. În contra, contrar. ♢ expr. A fi (sau a sta, a se pune etc.) împotrivă = a se împotrivi, a rezista. A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) împotrivă = a contrazice. ♦ (Rar) În faţă. [var.: (reg.) împrotívă adv.] – În + potrivă.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”