contravântuire

CONTRAVÂNTUÍRE, contravântuiri, s.f. Element de construcţie de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forţele orizontale (presiunea vântului, forţa de frânare) care acţionează asupra unei construcţii. – Contra¹ + vântuire (rar < vântui).

Trimis de IoanSoleriu, 02.06.2004. Sursa: DEX '98



contravântuíre s. f., g.-d. art. contravântuírii; pl. contravântuíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONTRAVÂNTUÍRE s. f. element de construcţie, grindă cu zăbrele, având rolul de a mări rezistenţa construcţiei la presiunea vântului, la trepidaţii etc. (după fr. contreventement)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN