- alogism
- ALOGÍSM s.n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, susţinut de sceptici, mistici şi fideişti. – Din germ. Alogismus.Trimis de ana_zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX '98alogísm s. n., pl. alogísmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficALOGÍSM n. 1) Judecată care contrazice logica. 2) Negare a gândirii logice ca mijloc de cunoaştere a adevărului, preconizată de adepţii unor concepţii filozofice. /<germ. AlogismusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXALOGÍSM s.n. 1. Judecată care contrazice logica. 2. Negare a gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, practicată de sceptici, mistici şi fideişti. [pl. -me. / cf. germ. Alogismus < gr. a – fără, logos – raţiune].Trimis de LauraGellner, 27.02.2006. Sursa: DNALOGÍSM s. n. 1. judecată care contrazice logica. 2. negare a gândirii logice ca mijloc ştiinţific de cunoaştere autentică, la sceptici, mistici şi fideişti. (< germ. Alogismus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.