cioc

cioc
CIOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într-un obiect sau într-un material dur. – Onomatopee.
Trimis de IoanSoleriu, 27.04.2004. Sursa: DEX '98

CIOC2, ciocuri, s.n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiaţă şi cornoasă a capului păsărilor, care înlocuieşte sistemul dentar; plisc, clonţ. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ♦ fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuţită a unor obiecte; capăt, vărf (ascuţit). 3. Barbişon, ţăcălie. ♢ expr. (arg.) A pune ciocuri = a minţi sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate şi cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roşii, roz sau albe şi fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subţire şi uşor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). – Cf.alb. č o k, rom. c i o c1.
Trimis de IoanSoleriu, 27.04.2004. Sursa: DEX '98

CIOC interj. toc! (cioc!, cioc! se aude la uşă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CIOC s. 1. clonţ, plisc, (înv. şi reg.) rost, (reg.) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc. (cioc al unei păsări.) 2. (prin Transilv. şi Ban.) tic. (cioc al găinii.) 3. barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă. (Un domn care poartă cioc.) 4. v. vârf. 5. v. căpăţână. 6. (bot.) ciocul-berzei = a) (Geranium pratense) greghetin, (Bucov.) săgeţică, (Mold.) pliscul-cucoarei; b) (Geranium lucidum) (reg.) pliscul-berzei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei; ciocul-cucoarei (Erodium cicutarium) = pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (reg.) bănat, cucute (pl.), cumătră, greghetin, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei. 7. (ornit.) cioc-întors (Recurvirostra avosetta) = năvodar, (reg.) săbiuţă. 8. (med.) cioc de papagal v. osteofit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CIOC s. v. ciorap, măsea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CIOCUL-BÉRZEI s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei.
Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Sinonime

CIOCUL-CIÓRII s. v. surguci.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

CIOCUL-PĂSĂRII s. v. surguci.
Trimis de siveco, 19.11.2007. Sursa: Sinonime

cioc/cioc-cióc interj.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

cioc s. n., pl. ciócuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

cioc-póc v. cioc-boc
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ciócul-cocórului/ciócul-cucoárei (bot.) s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CIOC1 interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de loviturile scurte, sacadate într-un obiect tare). /Onomat.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CIOC2 ciocuri n. 1) (la păsări) Formaţie cornoasă care constituie o prelungire a gurii; plisc; clanţ. ♢ ciocul-berzei plantă erbacee mirositoare, cu tulpina erectă, cu frunze digitat-lobate şi cu fructul o capsulă. cioc-întors pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu plisc subţire, întors în sus, cu picioare lungi şi cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminală alungită şi ascuţită a unui obiect; vârf. 3) Barbă mică şi ascuţită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbişon; ţăcălie. Om care poartă cioc. 4) Gură subţiată şi alungită a unui vas. 5) depr. Gură a omului. /cuv. autoht.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cioc1 adv. (reg.) nimic; deloc.
Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR

cioc2, cioci, s.m. (reg.; la pl.) cucuruz cules de pe cocean.
Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR

cioc interj. – Poc, boc; imită zgomotul produs de o lovitură ritmică sau cel puţin repetată. Se foloseşte de obicei cu duplicare cioc, cioc, sau alternanţa cioc, boc, cioc, poc. – Mr. cioc. Creaţie expresivă, ca boc, toc, poc, coincide cu alte formaţii de acelaşi tip, cf. rus. čok "zgomot produs de o izbitură", de unde čokatsĭa "a ciocni paharele închinînd", it. ciocco, fr. choc, sp. choque, etc. cf. Schuchardt, ZRPh., XV, 104; Berneker 159. Der. cioc, s.n. (plisc, clonţ; fam., gură; vîrf, capăt; pinten; barbişon; mînerul cleştelui; parte încovoiată a mai multor instrumente; cîrlig, pană de încondeiat ouăle de Paşti; suviţă, cîrlionţ; arg., înşelăciune, cursă), al cărui sens fundamental se explică prin zgomotul pe care îl produce ciocul, mai cu seamă atunci cînd păsările de curte îşi caută hrana, cf. mr. cioc "cioc", megl. cioc "ciocan", alb. čok "cioc". S-au căutat, pentru acest cuvînt, origini în afara limbii rom.: un ciop, care ar proveni din pol. dziob, ceh. djob, rus. zob "guşă" (Cihac, II, 53); alb. čok (Meyer 448; Puşcariu, Lr.,, 265); lat. *tiucus, din gr. τύϰος (Philippide, Bausteine, 56; Philippide, II, 705; Pascu, I, 192). Totuşi nu este necesar să se caute atît de departe, deoarece în sl. au fost foarte productive rădăcinile čok-, čuk-, čikati "a lovi"; însă este mai potrivită posibilitatea unei creaţii spontane a rom., cf. Rosetti, II, 114. Ciocancă, s.f. (cîrlig, cange), poate fi un amestec de la cioc şi cange (DAR). Ciocot, s.n. (ciucure; titirezul morii de grîu). – Der. ciocoti, vb. (despre păsări, a-şi căuta hrana; despre animale, a mînca; a face zgomot mîncînd; a face zgomot lucrînd); der de la cioc, ca bocoti de la boc; ciocotniţă, s.f. (vorbăreţ, gureş; parazit, linge-blide, pomanagiu), cf. ciocoi; ciocotniţi, vb. (înv., a trăi ca un parazit). Ciocoroi, s.n. (cîrlig, cange). Ciuc, s.n. (tîrnăcop (târnăcop)), cf. bg. čuk "ciocan". – Der. ciuceu, s.n. (Trans., secure). cf. cioacă, ciocălău, ciocan, ciocni, ciochină, ciorchină, ciocîrlan (ciocârlan), ciucă, ciucure.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • CIOC-FM — Infobox Radio Station name=CIOC FM city=Victoria, BC branding=98.5 The Ocean slogan=Today s Lite Rock airdate=1955 frequency=98.5 MHz (FM) format=adult contemporary erp=100,000 watts class= callsign meaning=C I OCean former callsigns=CKDA FM… …   Wikipedia

  • Cioc-Maidan — is a commune and village in the Gagauz Autonomous Territorial Unit of the Republic of Moldova. The 2004 census listed the commune as having a population of 3,926 people[1]. Gagauz total 3,657. Minorities included 149 Moldovans, 45 Russians, 33… …   Wikipedia

  • CIOC — Conferencia Internacional De Organismos De Cuenca (Community » Conferences) ** Counterinsurgency Operations Command (Governmental » Military) Community Information Online Consortium (Academic & Science » Libraries) …   Abbreviations dictionary

  • CIOC — abbr. Community Information Online Consortium …   Dictionary of abbreviations

  • Mihai Cioc — Olympic medal record Men s Judo Bronze 1984 Open Class Mihai Cioc (born June 14, 1961) is a retired Romanian judoka. At the 1984 Summer Olympics he won the bronze medal in the men s Open Class category,[1] together with Arthur Schnabel of West… …   Wikipedia

  • ciocboc — cioc bóc/cioc póc interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • cioccato — cioc·cà·to p.pass. → 1cioccare, 2cioccare, 3cioccare …   Dizionario italiano

  • ciocché — cioc·ché pron.dimostr.rel. OB ciò che, quello che: tosto saprà ciocché sia il suo non esserci (Aretino) {{line}} {{/line}} DATA: av. 1556. ETIMO: comp. di ciò e che …   Dizionario italiano

  • ciocciare — cioc·cià·re v.intr. (io cióccio; avere) RE tosc. fam., poppare {{line}} {{/line}} DATA: 1830. ETIMO: voce di orig. onom …   Dizionario italiano

  • ciocciato — cioc·cià·to p.pass., agg. → ciocciare …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”