ciocnitură

ciocnitură
CIOCNITÚRĂ, ciocnituri, s.f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul). – Ciocni + suf. -tură.
Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

CIOCNITÚRĂ s. 1. ciocneală, ciocnet. (Se aud ciocnitură de pahare.) 2. v. ciobitură. 3. v. spărtură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ciocnitúră s. f., g.-d. art. ciocnitúrii; pl. ciocnitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CIOCNITÚR//Ă ciocniturăi f. 1) v. A CIOCNI. 2) Urmă rămasă pe un obiect fragil în rezultatul unei ciocniri. /a (se) ciocni + suf. ciocniturătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • ciobitură — CIOBITÚRĂ s. 1. ciocnitură, ştirbitură, (înv. şi reg.) ştirbină, (reg.) ciumblitură, ştirbeală. (ciobitură a unui pahar.) 2. v. spărtură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • ciocneală — CIOCNEÁLĂ, ciocneli, s.f. Ciocnire; ciocnet. – Ciocni + suf. eală. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOCNEÁLĂ s. v. ciocnitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciocneálă s. f., g. d. art. ciocnélii; …   Dicționar Român

  • ciocnet — CIÓCNET, ciocnete, s.n. Zgomot produs de lovirea a două obiecte tari. – Ciocni + suf. et. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CIÓCNET s. v. ciocnitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciócnet s. n., pl. ciócnete …   Dicționar Român

  • ciocni — CIOCNÍ, ciocnesc, vb. IV. 1. refl. (recipr.) intranz. şi tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (făcând zgomot). ♦ tranz. A lovi ouăle roşii unul de altul cu unul dintre capete, conform tradiţiei legate de sărbătoarea Paştilor. ♦ tranz.… …   Dicționar Român

  • ciocnire — CIOCNÍRE, ciocniri, s.f. Acţiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoţită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. fig. Luptă între interese sau idei diferite. 3. fig. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – …   Dicționar Român

  • ciumblitură — CIUMBLITÚRĂ s. v. ciobitură, ciocnitură, ştirbitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • spărsătură — spărsătúră, spărsătúri, s.f. (înv.) 1. spargere. 2. spărtură, cioblitură, ciocnitură, crăpătură, fisură, plesnitură, ruptură, deschizătură. Trimis de blaurb, 09.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • spărtură — SPĂRTÚRĂ, spărturi, s.f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, aşchie (produse prin spargere). 3. fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. – Spart2 + suf. ură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂRTÚRĂ s. 1.… …   Dicționar Român

  • toc — TOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într un obiect sau într un material tare. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TOC2, tocuri, s.n. 1. Cutie ori suport de lemn …   Dicționar Român

  • ştirbeală — ŞTIRBEÁLĂ s. v. ciobitură, ciocnitură, ştir bitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ştirbeálă, ştirbéli, s.f. (reg.) 1. ştirbitură (loc gol între dinţi). 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. Trimis de blaurb,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”