- ciobitură
- CIOBITÚRĂ s. 1. ciocnitură, ştirbitură, (înv. şi reg.) ştirbină, (reg.) ciumblitură, ştirbeală. (ciobitură a unui pahar.) 2. v. spărtură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
ciobitură
Look at other dictionaries:
ciocnitură — CIOCNITÚRĂ, ciocnituri, s.f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într un obiect (în urma lovirii lui cu altul). – Ciocni + suf. tură. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOCNITÚRĂ s. 1. ciocneală, ciocnet. (Se aud ciocnitură de… … Dicționar Român
ciumblitură — CIUMBLITÚRĂ s. v. ciobitură, ciocnitură, ştirbitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
spărtură — SPĂRTÚRĂ, spărturi, s.f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, aşchie (produse prin spargere). 3. fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. – Spart2 + suf. ură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPĂRTÚRĂ s. 1.… … Dicționar Român
ştirb — ŞTIRB, Ă, ştirbi, e, adj. 1. Căruia îi lipseşte unul sau mai mulţi dinţi. ♢ Compus: ştirba baba cloanţa s.f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne şi rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade… … Dicționar Român
ştirbeală — ŞTIRBEÁLĂ s. v. ciobitură, ciocnitură, ştir bitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ştirbeálă, ştirbéli, s.f. (reg.) 1. ştirbitură (loc gol între dinţi). 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. Trimis de blaurb,… … Dicționar Român
ştirbină — ŞTIRBÍNĂ s. v. ciobitură, ciocnitură, ştirbi tură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ştirbínă, ştirbíne şi ştirbíni, s.f. (înv. şi reg.) 1. loc gol între dinţi; ştirbitură. 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. 3 … Dicționar Român
ştirbitură — ŞTIRBITÚRĂ, ştirbituri, s.f. 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinţi; ştirbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; p. ext. ruptură, gaură. 3. fig. Diminuare a valorii, a însemnătăţii etc. (cuiva sau a ceva);… … Dicționar Român
