Dicționar Român. 2013.
ştirb — ŞTIRB, Ă, ştirbi, e, adj. 1. Căruia îi lipseşte unul sau mai mulţi dinţi. ♢ Compus: ştirba baba cloanţa s.f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne şi rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade… … Dicționar Român
ştirbit — ŞTIRBÍT, Ă, ştirbiţi, te, adj. 1. Cu marginea ştirbă; tocit; ciobit. ♦ Ciuntit, trunchiat. 2. fig. Micşorat, diminuat ca însemnătate, ca valoare; (despre o lege, un drept etc.) încălcat, nesocotit. – v. ştirbi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 … Dicționar Român
ciobire — CIOBÍRE, ciobiri, s.f. Acţiunea de a ciobi şi rezultatul ei. – v. ciobi. Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOBÍRE s. 1. ciobit, ciocnire, ştirbire. (ciobire a unui pahar.) 2. v. spargere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
ciont — CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIONT s. v. ciolan, os. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciont1, cioántă, adj. (pop.) 1. cu o parte ruptă, tăiată; stropşit, mutilat, amputat; … Dicționar Român
spargere — SPÁRGERE, spargeri, s.f. Acţiunea de a (se) sparge şi rezultatul ei; spart. ♦ Furt prin efracţie. – v. sparge. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPÁRGERE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire,… … Dicționar Român
spart — SPART1 s.n. 1. Spargere. 2. (pop.) Sfârşit, încheiere a unei activităţi. ♢ expr. A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate (lichida). – v. sparge. Trimis de LauraGellner, 13.09 … Dicționar Român
