reabilita — REABILITÁ, reabilitez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să şi recapete sau a şi recăpăta buna dispoziţie, a( şi) restabili prestigiul ştirbit. 2. tranz. (jur.) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute (în urma unei condamnări sau a unei… … Dicționar Român
ciobit — CIOBÍT, Ă, ciobiţi, te, adj. Ştirbit, spart în parte, crăpat. – v. ciobi. Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOBÍT adj. 1. ciocnit, ştirb, ştirbit. (Pahar ciobit.) 2. v. spart. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime CIOBÍT s. 1 … Dicționar Român
ştirb — ŞTIRB, Ă, ştirbi, e, adj. 1. Căruia îi lipseşte unul sau mai mulţi dinţi. ♢ Compus: ştirba baba cloanţa s.f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne şi rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade… … Dicționar Român
ciocnit — CIOCNÍT2, Ă, ciocniţi, te, adj. 1. Crăpat, plesnit. 2. fig. (ir.) Ţicnit. – v. ciocni. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CIOCNÍT1 s.n. Faptul de a (se) ciocni. – v. ciocni. Trimis de RACAI, 30.09.2 … Dicționar Român
ciont — CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIONT s. v. ciolan, os. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciont1, cioántă, adj. (pop.) 1. cu o parte ruptă, tăiată; stropşit, mutilat, amputat; … Dicționar Român
hârb — HÂRB, hârburi, s.n. 1. (pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 2. fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – cf. bg. h ă r b e l. Trimis de gall … Dicționar Român
neştirbit — NEŞTIRBÍT, Ă, neştirbiţi, te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Ne + ştirbit. Trimis de cornel, 10.06.2004. Sursa: DEX 98 NEŞTIRBÍT adj. 1. v. întreg. 2. v. nepătat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime n … Dicționar Român
scăzut — SCĂZÚT, Ă, scăzuţi, te, adj. 1. (Despre ape) Cu nivelul coborât. ♦ (Despre mâncăruri) Cu sos puţin şi bine legat. 2. (Despre voce, glas) Cu intensitate slabă; coborât, şoptit. 3. (Despre temperatură) Cu valori coborâte, joase. – v. scădea. Trimis … Dicționar Român
tocit — TOCÍT, Ă, tociţi, te, adj. (Despre obiecte tăioase sau ascuţite) Care nu mai taie, cu tăişul uzat, ros, îngroşat. ♦ p. gener. Ros, uzat. – v. toci. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Tocit ≠ ascuţit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
tâmp — TÂMP, Ă, tâmpi, e, adj. 1. (înv. şi pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (reg.; despre instrumente ascuţite) Cu vârful sau cu tăişul tocit, ştirbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. cf. magh. t o m p a . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 … Dicționar Român
