tâmp

tâmp
TÂMP, -Ă, tâmpi, -e, adj. 1. (înv. şi pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (reg.; despre instrumente ascuţite) Cu vârful sau cu tăişul tocit, ştirbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. cf. magh. t o m p a .
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Tâmp ≠ ager, deştept, inteligent, isteţ, mintios
Trimis de siveco, 13.02.2009. Sursa: Antonime

TÂMP adj., s. v. cretin, idiot, imbecil, tâmpit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tâmp adj. m., pl. tâmpi; f. sg. tâmpă, pl. tâmpe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TÂMP tâmpă (tâmpi, tâmpe) 1) şi substantival rar (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid; năuc. 2) reg. (despre obiecte de tăiat) Care are tăişul sau vârful ros şi nu mai taie. /<sl. tonpu
Trimis de siveco, 27.12.2007. Sursa: NODEX

tîmp (-pă), adj. – 1. Tocit, ştirb. – 2. Obtuz, tont, prost. sl. tąpŭ "obtuz" (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 410; Byhan 336; Philippide, I, 460; Conev 39; Weigand, BA, II, 264; Candrea); dar coincide cu o rădăcină expresivă romanică, temp- (REW 8626), astfel că tîmpă, s.f. (coastă, deal), conservat mai ales ca toponim, se poate explica atît prin lat. sau mai bine (*timpa, cf. calabr. timpa "prăpastie", timpariellu "muncel", timpune "colnic", campid. temba "bulgăre de pămînt", sicil. timpa prăpastie, sp. atempa "păşuni în locuri joase", cf. REW 8739; Drăganu, Dacor., I, 107; Rohlfs, ZRPh., LVII, 448; Tagliavini, Studii rum., III, 86; Iordan, BL, VI, 40; Corominas, I, 317); sau mai probabil, printr-o rădăcină expresivă internă, din aceeaşi familie cu lat. tumbae, mgr. δοῦμπα "tumul", germ. stumpf "tocit". Der. tîmpi, vb. (a roade, a toci; a idioţi, a îndobitoci); tîmpeală (var. tîmpenie), s.f. (neghiobie, prostie, imbecilitate); tîmpiş, s.n. (înv., oblic); tîmpitor, adj. (care prosteşte); tupi (var. Mold., tuchi), vb. (a nivela; a năuci; a zăpăci; a ascunde, a tăinui), cu pierderea nazalităţii, cf. piti; tupila, vb. refl. (a se reduce, a se micşora), de la tupi ca pitula de la piti; tupiliş, adv. (pe ascuns, pe furiş), cf. pituliş. – cf. întîmpina.
Trimis de blaurb, 11.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • tamp — UK [tæmp] / US or tamp down UK / US verb [transitive] Word forms tamp : present tense I/you/we/they tamp he/she/it tamps present participle tamping past tense tamped past participle tamped to press a substance down by hitting it several times… …   English dictionary

  • Tamp — Tamp, v. t. [imp. & p. p. {Tamped}; p. pr. & vb. n. {Tamping}.] [Cf. F. tamponner to plug or stop. See {Tampion}.] 1. In blasting, to plug up with clay, earth, dry sand, sod, or other material, as a hole bored in a rock, in order to prevent the… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • ţâmp — s. v. coapsă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ţâmp, ţâmpuri, s.n. (reg.) 1. şold, coapsă. 2. copac, ţubac. Trimis de blaurb, 21.03.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • tamp — [tæmp] v [T always + adverb/preposition] [Date: 1800 1900; Origin: Perhaps from tampion, tampin plug, cover (15 20 centuries), from French tampon; TAMPON] also tamp down to press or push something down by lightly hitting it several times ▪ The… …   Dictionary of contemporary English

  • tamp — [ tæmp ] or ,tamp down verb transitive to press a substance down by hitting it several times with something heavy …   Usage of the words and phrases in modern English

  • tamp — [tamp] vt. [? back form. < tampin, var. of TAMPION] 1. in blasting, to pack clay, sand, etc. around the charge in (the drill hole) 2. to pack firmly or pound (down) by a series of blows or taps …   English World dictionary

  • Tamp — Tamp, das Ende eines Taues, womit die Seeleute zur Strafe geschlagen, getampt werden …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Tamp — Tamp, das Ende eines Taues oder einer Kette …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • tamp — /tamp/, v.t. 1. to force in or down by repeated, rather light, strokes: He tamped the tobacco in his pipe. 2. (in blasting) to fill (a drilled hole) with earth or the like after the charge has been inserted. [1810 20; perh. alter of TAMPION] * *… …   Universalium

  • tamp — (v.) 1819, to fill (a hole containing an explosive) with dirt or clay before blasting, a workmen s word, perhaps a back formation from tampion, that word being mistaken as a prp. (*tamping) …   Etymology dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”