Dicționar Român. 2013.
intact — INTÁCT, Ă, intacţi, te, adj. Neatins, neştirbit, întreg; p. ext. (despre fiinţe) teafăr, nevătămat. – Din fr. intact, lat. intactus. Trimis de valeriu, 02.10.2008. Sursa: DEX 98 INTÁCT adj. 1. v. întreg. 2. v … Dicționar Român
nepătat — NEPĂTÁT, Ă, nepătaţi, te, adj. Care nu este pătat; fig. curat, neprihănit: nevinovat. – Ne + pătat. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEPĂTÁT adj. 1. v. curat. 2. intact, neatins, neştirbit. (Onoarea lui a rămas nepătat.) Trimis … Dicționar Român
nescurtat — nescurtát, ă, adj. (înv.) întreg, neştirbit. Trimis de blaurb, 03.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
nestricat — NESTRICÁT, Ă, nestricaţi, te, adj. (pop.) Întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Ne + stricat. Trimis de cornel, 17.03.2009. Sursa: DEX 98 NESTRICÁT adj. 1. v. nealterat. 2. v. curat. Trimis de siveco, 13.03.2009. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
plin — PLIN, Ă, plini, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ♢ expr. Plin ochi = umplut până la limita capacităţii. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o… … Dicționar Român
întreg — ÎNTRÉG, EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s a luat nimic. ♢ loc. adv. Pe de a ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafaţa. ♦ (mat.; substantivat, m.) Unitate nefracţionată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipseşte nimic … Dicționar Român
ştirb — ŞTIRB, Ă, ştirbi, e, adj. 1. Căruia îi lipseşte unul sau mai mulţi dinţi. ♢ Compus: ştirba baba cloanţa s.f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne şi rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade… … Dicționar Român
