întreg

întreg
ÎNTRÉG, -EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ♢ loc. adv. Pe de-a-ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafaţa. ♦ (mat.; substantivat, m.) Unitate nefracţionată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipseşte nimic. 2. Teafăr, sănătos, nevătămat. ♦ fig. Neclintit, integru. 3. (Despre noţiuni temporale) Deplin, complet. 4. (mat.) Care se poate obţine prin adunarea repetată a numărului unu cu el însuşi. – lat. integer, -gra.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

Întreg ≠ parte, mutilat, neteafăr, schilod
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNTRÉG adj., s. I. adj. 1. v. complet. 2. complet, integral. (Textul întreg al nuvelei.) 3. v. exhaustiv. 4. v. total. 5. v. împlinit. 6. deplin, împlinit, încheiat. (Au trecut zece ani întregi.) 7. bun, plin. (O zi întreagă a tot muncit.) 8. rotund. (Cifră întreagă.) 9. tot. (Întreaga ţară.) 10. v. deplin. 11. v. plin. 12. intact, neatins, neştirbit, (pop.) nestricat. (Paharul a rămas întreg după cădere.) 13. v. neînceput. 14. v. teafăr. 15. v. normal. II. s. v. ansamblu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întrég adj. m., f. întreágă, g.-d. art. întrégii; pl. m. şi f. întrégi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

pe de-a-ntrégul loc. adv.
Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNTRÉ//G1 întreggi m. mat. Număr fără unităţi fracţionare. Trei întreggi şi două zecimi. [Sil. în-treg] /<lat. integer, întreggra
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÎNTR//ÉG2 întregeágă (întregégi) 1) A cărui integritate nu este atinsă; integral. Pâine întregeagă. Lan întreg. Text întreg. ♢ Număr întreg număr care nu conţine o fracţie. 2) (mai ales înaintea cuvântului determinat) Care cuprinde ceva în totalitatea sa; căruia nu-i lipseşte nimic; tot; deplin; complet. întreg satul. întregeaga şcoală. întreg echipajul. întregeaga livadă. ♢ Pe de-a-ntregul în întregime; cu totul. 3) (despre unităţi de timp) Care durează de la început până la sfârşit; tot. Anul întreg. Noaptea întregeagă. 4) (despre persoane) Care nu are infirmităţi (fizice sau psihice); fără nici o leziune; teafăr. Om întreg. ♢ Cu mintea întregeagă (sau întreg la minte) sănătos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, întreggra
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

întrég (întreágă), adj. – 1. Teafăr, sănătos. – 2. Neatins, din care nu lipseşte nimic. – 3. Ferm, integru. – 4. Complet, tot, din care nu s-a luat nimic. – 5. (s.n.) Număr întreg. – 6. (s.n.) Totalitate, ansamblu. – Mr. (î)ntreg, megl. antreg, istr. ăntreg. lat. integrum (Diez, I, 238; Puşcariu 892; Candrea-Dens., 886; REW 4479; DAR), cf. it. intero (piem. intręk, ligur. intriegu, v. sard. intreu), v. fr. entre "robust", (Morawski, Mélanges a. Thomas, Paris 1927, p. 305), fr. entier, sp. entero, port. enteiro. Pentru schimbarea de accent, cf. Rosetti, I, 51. Este dublet al lui integru, adj., din acelaşi etimon lat. (sec. XIX). Der. neîntreg, adj. (incomplet; fricos); întregime, s.f. (totalitate, integritate); întregie, s.f. (înv., integritate); întregiune (var. întregăciune, întregătate), s.f. (înv., integritate, plenitudine); întregi, vb. (a completa; a sfîrşi, a termina); întregitor, adj. (care întregeşte).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • întrég — adj. m., f. întreágã, g. d. art. întrégii; pl. m. şi f. întrégi …   Romanian orthography

  • proporţie — PROPÓRŢIE, proporţii, s.f. 1. Raport între dimensiunile unor obiecte, ale părţilor unui întreg sau între fiecare dintre aceste părţi şi întreg. ♦ Procent. 2. Raport, relaţie (echilibrată) între fenomene, noţiuni etc. ♢ loc. adv. În proporţie cu …   Dicționar Român

  • tot — TOT, TOÁTĂ, toţi, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. I. adj. nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează,… …   Dicționar Român

  • complet — COMPLÉT1, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet2). Trimis de cata, 09.10.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • divizor — DIVIZÓR, divizori, s.m. Număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg. ♢ Divizor comun v. comun. ♦ Împărţitor. – Din fr. diviseur, lat. divisor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIVIZÓR s. v. împărţitor. Trimis de… …   Dicționar Român

  • multiplu — MULTÍPLU, Ă, multipli, e, s.m. adj. 1. s.m. (mat.) Număr întreg divizibil cu un număr întreg dat; produs rezultat din înmulţirea unui număr dat cu un număr întreg. 2. s.m. (mat.) Fiecare dintre unităţile de măsură mai mari decât unitatea tip,… …   Dicționar Român

  • armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… …   Dicționar Român

  • compune — COMPÚNE, compún, vb. III. tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compuséi, part.… …   Dicționar Român

  • intact — INTÁCT, Ă, intacţi, te, adj. Neatins, neştirbit, întreg; p. ext. (despre fiinţe) teafăr, nevătămat. – Din fr. intact, lat. intactus. Trimis de valeriu, 02.10.2008. Sursa: DEX 98  INTÁCT adj. 1. v. întreg. 2. v …   Dicționar Român

  • total — TOTÁL, Ă, (1) totali, e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. s.n. Sumă rezultată dintr o adunare. ♢ loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”