proporţie

proporţie
PROPÓRŢIE, proporţii, s.f. 1. Raport între dimensiunile unor obiecte, ale părţilor unui întreg sau între fiecare dintre aceste părţi şi întreg. ♦ Procent. 2. Raport, relaţie (echilibrată) între fenomene, noţiuni etc. ♢ loc. adv. În proporţie cu... sau (loc. prep.) în proporţia... = proporţional cu..., potrivit cu... 3. (La pl.) Dimensiune, mărime; extindere (mare), amploare. ♢ expr. A lua proporţii = a se dezvolta, a creşte foarte mult; (fam.) a se îngrăşa. ♦ Cantitate, măsură. 4. (mat.) Egalitate a două rapoarte alcătuite din patru elemente. [var.: (înv.) proporţiúne s.f.] – Din fr. proportion, lat. proportio, -onis.
Trimis de ana_zecheru, 23.04.2004. Sursa: DEX '98

Proporţie ≠ disproporţie
Trimis de siveco, 08.11.2006. Sursa: Antonime

PROPÓRŢIE s. 1. (mat.) raport. 2. raport, relaţie. (O proporţie justă între elemente.) 3. v. armonie. 4. v. procent. 5. v. dimensiune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

propórţie s. f. (sil. -ţi-e), art. propórţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. propórţiei; pl. propórţii, art. propórţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 08.11.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

PROPÓRŢI//E proporţiei f. 1) Raport între dimensiunile unor obiecte sau dimensiunile părţilor unui întreg. 2) Mărime fizică care poate fi măsurată; dimensiune. ♢ A lua proporţiei a creşte foarte mult. 3) mat. Egalitate între două rapoarte constituite din patru elemente. [G.-D. proporţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. proportion, lat. proportio, proporţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROPÓRŢIE s.f. 1. Raport între dimensiunile unui întreg şi părţile lui sau între dimensiunile părţilor unui întreg. ♦ Procent, parte raportată la întreg. 2. Potrivire, raport armonios între mai multe lucrări, părţi. ♦ În proporţie cu... = proporţional cu..., potrivit cu.... 3. (La pl.) Dimensiune, mărime. 4. (mat.) Egalitate între două rapoarte având patru elemente constitutive. [gen. -iei, var. proporţiune s.f. / cf. fr. proportion, lat. proportio].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2007. Sursa: DN

PROPÓRŢIE s. f. 1. raport între părţile unui întreg şi între acestea şi întreg; raport stabilit între lucruri comparabile. 2. (pl.) dimensiune, amploare, mărime. o a lua ĩi = a) a se dezvolta, a creşte foarte mult; b) (fam.) a se îngrăşa. 3. (mat.) egalitate între două rapoarte, având patru elemente constitutive. (< fr. proportion, lat. proportio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • propórţie — s. f. (sil. ţi e), art. propórţia (sil. ţi a), g. d. art. propórţiei; pl. propórţii, art. propórţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • disproporţie — DISPROPÓRŢIE, disproporţii, s.f. Lipsă de proporţie între mai multe elemente comparabile; deosebire, nepotrivire flagrantă. – Din fr. disproportion. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  Disproporţie ≠ proporţie Trimis de siveco, 03 …   Dicționar Român

  • proporţional — PROPORŢIONÁL, Ă, proporţionali, e, adj. Care formează o proporţie, care corespunde unei proporţii. ♢ Impozit proporţional = impozit stabilit în raport cu venitul cuiva. (mat.) Medie proporţională = rădăcina pătrată a produsului dintre două… …   Dicționar Român

  • calibru — CALÍBRU, calibre, s.n. 1. Diametrul interior al ţevii unei guri de foc. 2. Instrument de precizie cu care se verifică dimensiunile pieselor fabricate. 3. fig. Mărime, proporţie, calitate; fel, soi, specie. – Din fr. calibre. Trimis de valeriu, 04 …   Dicționar Român

  • dimensiune — DIMENSIÚNE, dimensiuni, s.f. 1. Mărime (lungime, lăţime sau înălţime) necesară la determinarea întinderii figurilor şi a corpurilor (geometrice). ♢ expr. (fam.) A patra dimensiune = ceva imposibil, ceva neconceput încă de mintea omenească. ♦ spec …   Dicționar Român

  • disproporţionat — DISPROPORŢIONÁT, Ă, disproporţionaţi, te, adj. (Despre mai multe elemente comparabile) Lipsit de proporţie; nepotrivit (de mare sau de mic). [pr.: ţi o ] – Din fr. disproportionné. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • azot — AZÓT s.n. Corp gazos simplu, incolor, inodor şi insipid, parte componentă a aerului şi element esenţial al ţesuturilor vegetale şi animale; nitrogen. – Din fr. azote. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AZÓT s. (chim.) nitrogen.… …   Dicționar Român

  • dozaj — DOZÁJ, dozaje, s.n. 1. Dozare. 2. Proporţia dintre diferitele substanţe sau materiale care intră în compoziţia unui amestec. – Din fr. dosage. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DOZÁJ s. 1. v. dozare. 2. dozare, gradare, nuanţare.… …   Dicționar Român

  • malthusianism — MALTHUSIANÍSM s.n. Teorie potrivit căreia populaţia globului ar creşte în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de existenţă cresc în progresie aritmetică. [pr.: tu si a ] – Din fr. malthusianisme. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • submedie — SUBMÉDIE, submedii, s.f. Proporţie de cifre mai mică decât media. – Sub1 + medie. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  submédie s. f. medie Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  SUBMÉDIE s.f. Proporţie de cifre …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”