total

TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. s.n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ♢ loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părţilor. – Din fr. total.

Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98



Total ≠ parţial

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



TOTÁL adj., adv., s. 1. adj. v. exhaustiv. 2. adj. v. întreg. 3. adv. v. integral. 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. nemărginit. 6. adj. v. deplin. 7. s. (mat.) v. sumă. 8. s. v. număr. 9. s. v. totalitate. 10. adj. global. (Rezultat total.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreţ total.) 12. adj. v. neprecupeţit. 13. adv. v. totalmente.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



totál adj. m., pl. totáli; f. sg. totálă, pl. totále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



totál s. n., pl. totáluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TOTÁL¹ totaluri n. 1) Rezultat al unei adunări; sumă. ♢ În total adunând toate la un loc; de tot; în ansamblu. 2) Ansamblu pe care îl constituie mai multe părţi împreună. /<fr. total

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TOTÁL² totală (totali, totale) 1) (în opoziţie cu parţial) Care include toate elementele necesare; desăvârşit; deplin; întreg; complet. Distrugere totală. 2) fig. Care este deosebit de mare; deplin; desăvârşit; complet. Indiferenţă totală. /<fr. total

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TOTÁL, -Ă adj. Care cuprinde totul; întreg, complet. ♦ (fig.) Deplin, desăvârşit. // s.n. 1. (mat.) Rezultatul unei adunări; sumă. ♦ Cantitate întreagă. 2. Totalitate, ansamblu. [cf. fr. total, lat. totalis].

Trimis de LauraGellner, 22.10.2005. Sursa: DN



TOTÁL, -Ă I. adj. care curpinde totul; întreg, complet, deplin. II. s. n. 1. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă. ♢ cantitate întreagă. 2. totalitate, ansamblu. (< fr. total)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN