- tot
- TOT, TOÁTĂ, toţi, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. I. adj. nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează, cât ţine. Tot oraşul. Tot timpul. ♢ loc. prep. Cu tot... = în ciuda... 2. (La sg.) Perfect. ♦ (Dă ideea de superlativ) Cum nu există (altul) mai mare, mai mult. ♢ loc. adj. De tot... = cum nu se poate mai mult. 3. (La sg.) Fiecare (dintre...), oricare; care se repetă. ♢ loc. adj. De toată ziua sau de toate zilele = care se face, se întâmplă, se poartă în fiecare zi. ♢ loc. adv. Peste tot = pretutindeni. 4. (La pl.) Care este în număr complet, fără să lipsească nici unul; care este în serie completă, fără sa lipsească ceva. ♢ loc. adv. În toate părţile = pretutindeni. ♦ (Alcătuieşte, împreună cu un num. card., numerale colective) Toţi cinci. ♢ expr. A vârî (sau a băga) pe cineva în toţi sperieţii = a înfricoşa. II. pron. nehot. 1. (La pl.; cu nuanţă de num. nehot.) Lucrurile sau fiinţele câte intră în discuţie sau care sunt de acelaşi fel (fără să lipsească nici unul). ♢ loc. adv. Înainte de toate = în primul rând, mai presus de orice altceva. ♦ (Precedat de conj. "şi", rezumă o enumeraţie) Restul care n-a fost amintit; celelalte. ♦ (Predomină ideea de varietate, de diversitate) Orice lucru, fără alegere. ♢ expr. Toate ca toate (sau toatele), dar... (sau însă...) = celelalte ar mai merge, dar...; treacă-meargă, dar... 2. Lucrurile care, considerate împreună, formează un ansamblu. ♦ loc. adv. Cu totul (şi cu totul) = pe de-a-ntregul, în întregime. Cu totul = a) în total; b) cu desăvârşire, în întregime. În tot sau (în) totului tot = a) la un loc, una cu alta; în total; b) într-un cuvânt, la urma urmelor. Tot în tot = pe de-a-ntregul. De tot = a) (cu sens modal) cu desăvârşire, în întregime; b) (cu sens temporal) pentru totdeauna, definitiv; c) foarte, extrem de... ♢ loc. prep. Cu tot cu... sau cu (cineva sau ceva) cu tot = împreună, la un loc. ♢ expr. Asta-i tot sau atâta (ori atâta-i) tot = doar atât (şi nimic mai mult). 3. (Intră în compunerea unor adjective) Atotcuprinzător. III. adv. (Exprimă continuitatea, persistenţa) 1. Şi acuma, în continuare, încă; (în construcţii negative) nici acuma, până acuma nu... ♦ Şi mai departe, ca şi altă dată. 2. Mereu, tot timpul, toată vremea, totdeauna, pururea; necontenit, neîncetat, întruna. ♢ expr. Să tot aibă...= ar putea să aibă (cel mult)... Să tot fie... = ar putea să fie (cel mult)... ♦ Statornic, permanent. 3. De repetate ori, adeseori, de multe ori. 4. (Exprimă o gradaţie a intensităţii) – Din ce în ce. IV. adv. (Stabileşte identitatea, similitudinea, simultaneitatea) 1. (De) asemenea, la fel; în acelaşi chip. ♢ expr. Tot aşa (sau astfel, atâta, acelaşi) = întocmai, exact aşa (sau atâta, acelaşi). ♢ (În corelaţie cu "aşa" sau"atât de...", formează gradul de egalitate al comparativului) Tot atât de bun. ♢ expr. Mi-e tot atâta = mi-e perfect egal. 2. (Urmat de substantive şi pronume, arată că fiinţa sau lucrul respectiv revine, apare într-o situaţie similară) Iarăşi, din nou (sau ca totdeauna). ♦ (Urmat de un substantiv precedat de art. nehot.) Acelaşi. ♦ (Urmat de numeralul "unu") Unu singur. 3. Numai, în mod exclusiv. ♢ expr. Tot unul şi unul = de seamă, de frunte, ales. ♦ (Urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Fără excepţie, unul şi unul. ♦ De tot, cu totul, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. 4. De fiecare dată, întotdeauna, regulat. – v. adv. 1. Şi astfel, şi aşa, oricum. 2. Totuşi, şi încă. VI. s.n. 1. Întreg, unitate (rezultată din totalitatea părţilor), totalitate. ♦ fig. Lume, univers. 2. fig. (art.) Lucru esenţial (la care se reduc toate celelalte). ♢ expr. Aici e totul = în asta constă tot, asta explică tot. [gen.-dat. pl. (a) tuturor, (a) tuturora] – lat. totus, -a, -um.Trimis de LauraGellner, 14.04.2008. Sursa: DEX '98Tot ≠ nimicTrimis de siveco, 08.01.2008. Sursa: AntonimeTOT adj., s., adv. 1. adj. v. total. 2. adj. v. întreg. 3. s. v. ansamblu. 4. adv. încă. (tot mai plouă.) 5. adv. v. încă, totuşi. (Cât îi dă şi tot i se pare puţin.) 6. adv. iar. (El avea o fată şi ea tot o fată.) 7. adv. v. numai. (La ospăţ, tot oaspeţi rari.) 8. adj. v. fiecare.Trimis de siveco, 08.01.2008. Sursa: SinonimeTOT s. v. slovac.Trimis de siveco, 16.10.2008. Sursa: Sinonimecu toáte că loc. conjcţ.Trimis de siveco, 07.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficde tot loc. adv.Trimis de siveco, 16.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografictot adj. m., pl. tóţi; f. sg. toátă, pl. toáte; g.-d. pl. m. şi f. tuturórTrimis de siveco, 16.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografictot s. n., art. tótulTrimis de siveco, 16.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficTOT1 toátă (toţi, toáte) 1) (precedă cuvântul determinat) Care este cuprins în întregime; întreg. tot satul. ♢ În toată libertatea în libertate deplină. 2) (despre unităţi de timp) Care durează de la început până la sfârşit; întreg. tot anul. 3) Care indică o cantitate în totalitatea ei; cât există de fapt. Toţi banii. ♢ A vârî(sau a băga) pe cineva în toţi sperieţii a speria foarte tare pe cineva. 4) (precedat de prepoziţia de) Care este la cel mai înalt grad. Tânăr de tot. 5) la sing. Fiecare; oricare. tot omul ştie. ♢ În tot anul în fiecare an. Peste tot (locul) oriunde; pretutindeni. /<lat. totusTrimis de siveco, 16.10.2008. Sursa: NODEXTOT2 adv. 1) Ca şi până în prezent; în continuare. tot mai înveţi? 2) Timp îndelungat; mereu; totdeauna. Să tot lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se tot plimbă pe sub geam. 4) Din ce în ce (mai). Spre amiază soarele arde tot mai tare şi mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e tot din sat. ♢ tot atât în aceeaşi cantitate. tot atunci în acelaşi timp. tot acolo în acelaşi loc. Mi-i tot atâta mi-i indiferent. 6) (însoţit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarăşi. tot el venise primul. 7) pop. Numai. tot cu oameni harnici să lucrezi. ♢ tot unul şi unul într-ales; de frunte; de vază; de seamă. 8) Într-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecăm că e tot vreme urâtă. 9) Totuşi; cu toate acestea. Mănâncă şi tot nu se mai satură. /<lat. totusTrimis de siveco, 08.01.2008. Sursa: NODEXTOT3 n. 1) Ansamblu complet din punct de vedere al părţilor componente. Un tot organic. 2) fig. Ansamblu de lucruri, fenomene etc. existente în realitate. 3) mai ales art. Lucru esenţial (în raport cu celelalte). Ştiinţa e totul. ♢ Aici e totul prin aceasta se explică tot; în aceasta constă tot. /<lat. totusTrimis de siveco, 16.10.2008. Sursa: NODEXTOT4 toátă (toţi, toáte) pron. nehot. Întreg ansamblul; din care nu lipseşte nimic. tot poporul. ♢ Toate ca toate cele de până acum mai pot fi tolerate. Înainte de toate în primul rând; pe primul plan. Cu toate că măcar că; deşi. Cu totul a) în total; b) în întregime; complet. De tot a) în întregime; cu desăvârşire; b) pentru totdeauna. Cu tot cu la un loc cu; împreună cu. Asta-i (sau atâta-i) tot nimic mai mult. /<lat. totusTrimis de siveco, 16.10.2008. Sursa: NODEXTOT3, toţi, s.m. (reg. înv.) Slovac. – magh. tót.Trimis de gall, 16.10.2008. Sursa: DLRMtot (-oátă), adj. – 1. În număr complet: toate cîntecele (Eminescu). – 2. Întreg, complet: toată lumea (Eminescu). – 3. Fiecare, oricare: pe atunci tot romînul era viteaz şi tot viteazul era boier (Alecsandri). – 4. Orice: se poate lua la întrecere cu toate aeroplanele (Bassarabescu). – 5. Întreg, sănătos: nu-i toată, e lunatică (Voiculescu). – 6. (pron.) Lucrul sau fiinţa în discuţie: toate-s vechi şi nouă toate (Eminescu). – Cu toţii. – De toate. – Toate ca toate. – Cu toate acestea. – Cu toate că, deşi. – Cu tot, inclusiv. – Cu totul, complet. – De tot, cît încape, foarte. – Peste tot, pretutindeni. – 7. (adv.) Numai, exclusiv: tot oaspeţi rari (Coşbuc). – 8. Mereu, continuu: tată-meu mă crede tot în faşe. – Tot mereu, veşnic. – Tot una, la fel. – Tot acela, el însuşi. – Tot aşa, egal. – 9. Mereu, la fel, în acelaşi fel: muierea-i tot muiere (Cocea). – 10. Oricum: tot era s’o dau eu de pomană (Alecsandri). – 11. În fine, pînă la urmă: s’a luptat cu dînşii trei zile şi trei nopţi şi tot i-a biruit (Sbiera). – 12. Încă, şi mai: mai încet, tot mai încet (Eminescu). – 13. Cel mult, abia, numai: să tot fie cinci ani de atunci (Vlahuţă). – Mr., megl., istr. tot. lat. tōtus (Puşcariu 1750; REW 8815), cf. it. tutto, fr. tout, cat. tot, sp., port. todo. cf. atot-. gen. se exprimă cu prep. a (a tot, a toate, înv. a toţi), sau în limba modernă la pl. tuturor (var. pop. tutulor). În comp. cu un num. se reduce la tus-: tustrei, tuspatru etc. cf. Sanfeld, Syntaxe, 200-9. – Der. totdeauna, adv. (mereu), comp. cu de-a una, sau mai probabil, cu de una cf. mr. totdiună; tot(de)odată, adv. (în acelaşi timp; deodată); totuşi, adv. (cu toate că), cu suf. -şi, cf. acelaşi; totime, s.f. (totalitate); netot, s.m. (prost), forma negativă a lui tot, 5; netoată, s.f. (proastă, neghioabă); netoţie, s.f. (prostie). Der. neol. (din fr.): total, s.n.; totalitate, s.f.; totalitar, adj.; totalitarism, s.n.; totaliza, vb.; totalizator, s.m.Trimis de blaurb, 26.03.2009. Sursa: DERtot (-ţi), s.m. – Slovac. – var. tăut. Mag. tot (Gáldi, Dict., 165).Trimis de blaurb, 26.03.2009. Sursa: DERtot- Rădăcina expresivă care pare să exprime ideea de rotunjime. Creaţie spontană, cf. coc, pop. – Der. totîlcă, s.f. (Olt., fluier, trişcă), cu suf. expresiv, cf. modîlcă, scofîlci; totîrlă, s.f. (Olt., rotiţă), cu alt. suf. expresiv, cf. cocîrlă, şopîrlă; totoloţ, s.n. (Mold., cocoloş, ghemotoc), cf. golomoţ, cocoloş; totoreaţă, s.f. (făcăleţ).Trimis de blaurb, 26.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.