compune

compune
COMPÚNE, compún, vb. III. tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compuséi, part. compus] – Din lat. componere (după pune).
Trimis de dante, 16.11.2008. Sursa: DEX '98

A compune ≠ a descompune
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

COMPÚNE vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. alcătui. 4. v. culege. 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârşi. (Elemente care compune un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este compune din două corpuri.)
Trimis de siveco, 12.10.2008. Sursa: Sinonime

compúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compún; conj. prez. 3 sg. şi pl. compúnă; ger. compunând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A COMPÚNE compún tranz. 1) (ansambluri, grupări, totalităţi etc.) A forma prin reunire; a constitui; a alcătui. 2) (opere artistice) A produce în urma unui efort susţinut; a plăsmui; a crea; a realiza. /<lat. componere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE COMPÚNE se compúne intranz. A fi format; a consta; a se alcătui. /<lat. componere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COMPÚNE vb. I. tr. 1. a alcătui, a forma un întreg. 2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc. II. refl. a consta, a fi alcătuit din... (<lat. componere)
Trimis de Anonim, 02.12.2005. Sursa: MDN

COMPÚNE vb. III. tr. 1. A alcătui, a forma un întreg. ♦ refl. A consta, a fi alcătuit din... 2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compún, perf.s. -usei, conj. -nă, part. -us. / < lat. componere, cf. fr. composer].
Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DN

compúne (compún, ús), vb. – 1. A forma, a alcătui un întreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o operă. lat. componere (sec. XIX), cu sensurile fr. composer şi cu conjug. rom. a pune. – Der. compunere, s.f.; compoziţie, s.f., din fr. composition; compozitor, s.m., din fr. compositeur; compozant, s.n., din fr. composant; descompune, vb., format pe baza fr. dècomposer; descompunere, s.f.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • compúne — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compún; conj. prez. 3 sg. şi pl. compúnã; ger. compunấnd …   Romanian orthography

  • compunere — COMPÚNERE, compuneri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) compune şi rezultatul ei; alcătuire, îmbinare. 2. (concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziţie. 3. (concr.) Lucrare şcolară asupra unei teme. 4. (lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin… …   Dicționar Român

  • recompune — RECOMPÚNE, recompun, vb. III. tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re1 + compune (după fr. recomposer). Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  RECOMPÚNE vb. v.… …   Dicționar Român

  • alcătui — ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ refl. A lua fiinţă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ refl. A fi format, a consta din... 3. A strânge, a aduna; a aranja. –… …   Dicționar Român

  • compus — COMPÚS, Ă, compuşi, se, adj., s.m. 1. adj. Alcătuit din mai multe părţi sau elemente; combinat. ♢ (muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracţiuni ale măsurii simple. (gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (bot.)… …   Dicționar Român

  • redacta — REDACTÁ, redactez, vb. I. tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conţinut şi formă, a unor manuscrise primite de la autori şi destinate… …   Dicționar Român

  • armoniza — ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A pune în armonie1 sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanţă. 2. tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei1. – Din fr. harmoniser. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • compozitor — COMPOZITÓR, OÁRE, compozitori, oare, s.m. şi f. Persoană care compune lucrări muzicale. – Din fr. compositeur. Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  COMPOZITÓR s. (înv.) componist, muzicant. (Mozart a fost un mare compozitor.)… …   Dicționar Român

  • consta — CONSTÁ, pers. 3 cónstă, vb. I. intranz. A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din lat. constare. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CONSTÁ vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce… …   Dicționar Român

  • compoziţie — COMPOZÍŢIE, compoziţii, s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire. 2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; totalitatea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”