compus

compus
COMPÚS, -Ă, compuşi, -se, adj., s.m. 1. adj. Alcătuit din mai multe părţi sau elemente; combinat. ♢ (muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracţiuni ale măsurii simple. (gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescenţă compusă = inflorescenţă constituită din mai multe inflorescenţe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeaşi axă. 2. s.m. (chim.) Combinaţie (4); corp compus (1). – v. compune.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COMPÚS adj., s. (chim.) 1. adj. combinat. (Sub-stanţă compus.) 2. s. v. combinaţie. 3. s. compus hete-rociclic = heterociclu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

compús adj. m., (chim.) s. m., pl. compúşi; f. sg. compúsă, pl. compúse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

compús (lingv.) s. n., pl. compúse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

perféctul compús s. n. + adj.
Trimis de siveco, 21.12.2005. Sursa: Dicţionar ortografic

COMPÚ//S1 compussă (compusşi, compusse) Care constă din mai multe elemente; format din mai multe părţi componente. Frunză compussă. /v. a compune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COMPÚ//S2 compusşi m. chim. Substanţă rezultată din unirea a două sau a mai multor elemente chimice; combinaţie. compusşi organici. compusşi metalici. /v. a compune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COMPÚS, -Ă I. adj. alcătuit din mai multe elemente. o (gram.) timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunză compusă = frunză având limbul alcătuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescenţă compusă = inflorescenţă din mai multe inflorescenţe simple; fruct compus = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescenţă. II. s. n. cuvânt rezultat prin compunere (3). III. s. m. combinaţie (3). (<compune)
Trimis de Anonim, 02.12.2005. Sursa: MDN

COMPÚS, -Ă adj. Format din mai multe elemente. ♦ (gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. // s.m. Substanţă chimică obţinută prin unirea mai multor elemente diferite. [< compune].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • compús — I. adj. m., (chim.) s. m., pl. compúşi; f. sg. compúsã, pl. compúse II. (lingv.) s. n., pl. compúse …   Romanian orthography

  • binar — BINÁR, Ă, binari, e, adj. 1. Compus din două unităţi, din două elemente; care se divide în câte două elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (mat.) A cărui bază este numărul doi. ♢ Relaţie binară = relaţie care are loc între… …   Dicționar Român

  • combinaţie — COMBINÁŢIE, combinaţii, s.f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (fam.) Aranjament, plan; calcul. ♢ expr. A intra în combinaţie cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacţie chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a… …   Dicționar Român

  • sinteză — SINTÉZĂ, sinteze, s.f. 1. Metodă ştiinţifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot.… …   Dicționar Român

  • timol — TIMÓL, (2) timoluri, s.n. 1. Compus organic din clasa fenolilor, care se găseşte în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament. 2. (med.) Probă de laborator pentru verificarea funcţiilor… …   Dicționar Român

  • cloroform — CLOROFÓRM s.n. Compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic, întrebuinţat în medicină ca narcotic, anestezic etc. – Din fr. chloroforme. Trimis de hai, 08.06.2005. Sursa: DEX 98  CLOROFÓRM s. (farm.) triclormetan.… …   Dicționar Român

  • combinat — COMBINÁT2, Ă, combinaţi, te, adj. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinaţie. ♦ spec. (chim.; despre substanţe) Compus. ♦ (Substantivat, f.) Probă sportivă complexă (de schi). – v. combina. cf. fr. c o m b i n… …   Dicționar Român

  • eter — ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s.m. (3) eteruri, s.n. 1. s.m. Combinaţie organică lichidă, incoloră, foarte volatilă şi inflamabilă, cu miros aromatic specific, obţinută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. s.m. Substanţă… …   Dicționar Român

  • fenol — FENÓL, (2) fenoli, s.m. (chim.) 1. Compus organic derivat din benzen prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un hidroxil, folosit în farmacie şi în industrie; acid fenic. 2. Nume generic dat compuşilor organici derivaţi din hidrocarburile… …   Dicționar Român

  • fluorură — FLUORÚRĂ, fluoruri, s.f. Compus al fluorului cu un element chimic sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. [pr.: flu o ] – Din fr. fluorure. Trimis de LauraGellner, 14.05.2004. Sursa: DEX 98  fluorúră s. f. (sil. flu o ), g. d.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”