- compoziţie
- COMPOZÍŢIE, compoziţii, s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire. 2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; totalitatea cunoştinţelor muzicale care permite compozitorului să se exprime într-o formă artistică. 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele. ♦ Gen de pictură, de sculptură, de desen reprezentând personaje în acţiune. 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exerciţiu şcolar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se căptuşeşte suprafaţa unei piese metalice care freacă altă suprafaţă metalică, cu scopul de a micşora frecarea. – Din fr. composition, lat. compositio.Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX '98COMPOZÍŢIE s. 1. v. cântec. 2. (muz.) partitură, (rar) partiţiune. (I-a înmânat compoziţie pentru a o executa.) 3. bucată, piesă. (O anumită compoziţie muzi-cală, literară etc.) 4. v. compunere. 5. v. structură. 6. v. componenţă. 7. v. cules.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecompozíţie s. f. → poziţieTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficCOMPOZÍŢI//E compoziţiei f. 1) Totalitate a elementelor componente ale unui întreg; constituţie; structură; factură; componenţă. 2) Operă artistică (mai ales muzicală). 3) Arta de a crea motive muzicale; studiul regulilor după care se compune muzica. Clasă de compoziţie. 4) Mod de aranjare a elementelor unei imagini. 5) rar Lucrare pe o temă literară sau liberă scrisă de un elev cu scopul verificării cunoştinţelor lui; compunere. 6) Aliaj de cositor cu destinaţie specială. [art. compoziţia; G.-D. compoziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. composition, lat. compositio, compoziţieonisTrimis de siveco, 30.10.2007. Sursa: NODEXCOMPOZÍŢIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un compus; structură. ♦ Compus; amestec. 2. Operă artistică, în special muzicală. ♦ Modul de organizare internă a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♦ Mod în care a fost compusă o bucată muzicală; structură muzicală. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (fot.) Aranjament artistic şi raţional al unei imagini. ♦ Gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune. 5. Interpretare a unui rol de către un actor, care prezintă trăsăturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisă a unui elev în care se dezvoltă o temă oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. Formă de tipar constituită din elementele ei componente. [gen. -iei, var. compoziţiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio].Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DNCOMPOZÍŢIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanţă, un corp etc.; structură. ♢ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ♢ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♢ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♢ (fot.) aranjament artistic şi raţional al unei imagini. ♢ gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
