- simfonie
- SIMFONÍE, simfonii, s.f. 1. (În trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziţie muzicală instrumentală (cu solişti, cor); (sens curent) compoziţie muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru părţi. ♦ Simfonie concertantă = compoziţie muzicală rezultată din îmbinarea simfoniei şi a concertului instrumental. 2. fig. Ansamblu (armonios) de elemente care concură la producerea unui anumit efect; spec. îmbinare armonioasă de culori. – Din lat. symphonia, fr. symphonie.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SIMFONÍE s. v. acord, aranjament, armonie, combinaţie, concordanţă, contract, convenţie, echilibru, înţelegere, învo-ială, învoire, legământ, pact, potrivire, proporţie, proporţionalitate, sime-trie, tranzacţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesimfoníe s. f., art. simfonía, g.-d. art. simfoníei; pl. simfoníi, art. simfoníileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSIMFONÍ//E simfoniei f. 1) Compoziţie muzicală amplă pentru orchestră, constând din trei sau patru acte. 2) fig. Ansamblu armonios de elemente care concurează la producerea unui anumit efect. simfonie de culori. [G.-D. simfoniei] /<lat. symphonia, fr. symphonie, it. sinfoniaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSIMFONÍE s.f. 1. Compoziţie muzicală pentru orchestră, care cuprinde de obicei patru părţi. 2. (fig.) Îmbinare armonioasă de culori. [gen. -iei. / < fr. symphonie, it. sinfonia, cf. lat., gr. symphonia].Trimis de LauraGellner, 22.04.2007. Sursa: DNSIMFONÍE s. f. 1. compoziţie muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de regulă patru părţi. 2. (fig.) ansamblu de elemente armonizate; îmbinare armonioasă de culori. (< fr. symphonie, lat., gr. symphonia)Trimis de raduborza, 25.11.2008. Sursa: MDNsimfoníe (-íi), s.f. – 1. Compoziţie muzicală amplă. 2. (înv.) Acord. – Mr. sinfunie. fr. symphonie şi mai înainte din ngr. συμφονία (Gáldi 251). – Der. simfonic, adj., din fr. symphonique.Trimis de blaurb, 16.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.