- concertant
- CONCERTÁNT, -Ă, concertanţi, -te, adj. Cu caracter de concert (1). ♢ Simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au, alternativ, un rol dominant în orchestră. Voce concertantă = voce principală cu caracter solistic-virtuos într-un ansamblu coral. – Din fr. concertant.Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98concertánt adj. m., pl. concertánţi; f. sg. concertántă, pl. concertánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONCERTÁN//T concertanttă (concertantţi, concertantte) 1) Care concertează. 2) Care are caracter de concert. ♢ Simfonie concertanttă simfonie în care două sau mai multe instrumente au rol solistic în orchestră. Voce concertanttă vocea solistică dintr-un ansamblu coral. /<fr. concertantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONCERTÁNT, -Ă adj. Care concertează, care cântă un concert. ♢ Gen concertant = gen muzical dezvoltat în sec. XVII-XVIII ca urmare a perfecţionării instrumentelor şi a apariţiei concertului; domeniu de manifestare a virtuozităţii instrumentale întruchipate de un solist acompaniat de restul ansamblului; simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au rolul dominant în orchestră; voce concertantă = voce principală într-un cor. [cf. it. concertante, fr. concertant].Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DNCONCERTÁNT, -Ă adj. cu caracter de concert. ♢ simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au un rol dominant în orchestră; voce concertantă = voce cu caracter de virtuozitate solistică într-un ansamblu coral. (<fr. concertant)Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.