cor

COR¹, coruri, s.n. 1. Grup de cântăreţi care execută împreună o compoziţie muzicală. ♢ loc. adv. În cor = (toţi) deodată, în acelaşi timp, împreună. ♢ expr. A face cor cu alţii = a face cauză comună cu alţii, a se solidariza cu alţii (în scopuri rele). ♦ Compoziţie muzicală destinată să fie cântată de mai multe persoane; executarea unei astfel de compoziţii. 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfăşurarea acţiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimând, prin cântec, recitare, mimică sau dans, opinia publică; p.ext. versurile cântate de acest grup. – Din lat. chorus. cf. germ. C h o r.

Trimis de IoanSoleriu, 20.05.2004. Sursa: DEX '98



COR² s.n. v. cori.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



COR s. (muz.) corală. (cor ul conservatorului.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



cor s. n., pl. córuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COR coruri n. 1) Formaţie de cântăreţi organizaţi după criteriul vocilor, care execută o piesă muzicală vocală. ♢ În cor la unison; împreună. 2) Compoziţie muzicală destinată pentru un astfel de ansamblu. 3) (în teatrul antic) Grup de actori care simboliza în cadrul unui spectacol un personaj colectiv, întruchipând prin cântece, dansuri, gesturi opinia publică. 4) (în biserica catolică) Parte a bisericii unde stau cântăreţii. /<lat. chorus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COR s.n. 1. Grup de personaje care participă ca un personaj colectiv în desfăşurarea acţiunii unei opere dramatice în teatrul antic, cântând versuri; (p. ext.) versurile cântate de acest grup. 2. Grupare de cântăreţi care execută împreună muzică vocală. ♢ A face cor cu alţii = a face cauză comună cu alţii (în scopuri rele). ♦ Compoziţie muzicală destinată a fi cântată de mai multe persoane; execuţia unei asemenea compoziţii. 3. Parte a bisericii unde stă şi cântă ansamblul coral în timpul slujbei. [var. hor s.n. / < lat. chorus, gr. khoros, cf. it. coro, germ. Chor].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



cor s.n. (reg.) 1. dans în formă de cerc sau de roată. 2. ceaţă, cerc adunare, horă. 3. fân adunat în pătrate în mijlocul cărora se vor face căpiţele; horitură.

Trimis de blaurb, 24.04.2006. Sursa: DAR



cor (córuri), s.n. – Grup de cîntăreţi care execută împreună o compoziţie muzicală. – var. (înv.) hor(iu). gr. χορός, direct (sec. XVII) sau prin intermediul lat. chorus, it. coro (sec. XIX). Este dublet al cuvîntului următor. – Der. coral, adj. (din germ. choral); corist, s.m., din fr. choriste, germ. Chorist.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



cor (córuri), s.n. – 1. Cerc, adunare, societate. – 2. Cantitate de fîn care se aşază în formă de cerc sau pătrat, pentru a forma baza căpiţei. – Mr. cor "dans". lat. chorus (DAR). Apare în texte începînd cu sec. XVII. cf. horă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



COR s. n. I. 1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfăşurarea acţiunii unei opere dramatice, dansând şi cântând versuri. 2. ansamblu de cântăreţi care execută împreună muzică vocală. ♢ (fig.) grup, mulţime. 3. compoziţie muzicală destinată a fi cântată de un cor (2). II. ansamblul navelor, centrală şi laterale, ale unei biserici (catolice). (< lat. chorus, gr. khoros, it. coro)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN