- trio
- TRÍO, triouri, s.n. 1. Compoziţie sau parte dintr-o compoziţie muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanţi sau al celor trei instrumente care execută o asemenea compoziţie. ♦ Partea de la mijloc, mai melodioasă şi mai liniştită, a unor compoziţii muzicale. 2. (fam.) Grup de trei persoane (care se află mereu împreună). – Din it., fr. trio.Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98TRÍO s. 1. (muz.) terţet. (Un trio dintr-o operă.) 2. treime, triadă, trinitate, (pop.) troiţă. (Formau un trio nedespărţit.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetrío s. n., art. tríoul; pl. tríouriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRÍO triouri n. 1) Ansamblu muzical format din trei executanţi (vocalişti sau instrumentişti); terţet. 2) Compoziţie muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; terţet. 3) fam. iron. Grup de trei persoane nedespărţite, unite prin interese sau gusturi comune. [art. trioul] /<it., fr. trioTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRÍO s.n. 1. Ansamblu alcătuit din trei interpreţi; compoziţie muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; terţet. 2. (fam.) Grup de trei. ♦ (tehn.) Laminor trio = laminor cu trei cilindri. [pron. tri-o. / < it., fr. trio].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTRÍO s. n. 1. compoziţie muzicală scrisă pentru trei voci sau instrumente. ♢ secţiune mediană a unor forme tripartite (scherzo, menuet, marş etc.) 2. formaţie instrumentală din trei interpreţi. 3. (fam.) grup de trei persoane. 4. (tehn.) laminor trio = laminor cu trei cilindri. (< it., fr. trio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.