- arie
- ÁRIE1, arii, s.f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafaţă de teren sau platformă pe care se aşează cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcţii, se prepară betonul etc. – lat. area.Trimis de ana_zecheru, 20.10.2008. Sursa: DEX '98ÁRIE2, arii, s.f. 1. (mat.) Măsură a unei suprafeţe (exprimată în valori numerice). Aria cercului. 2. (Suprafaţă, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale etc. ♦ fig. Întindere, suprafaţă. – Din lat. area (cu sensurile după fr. aire).Trimis de ana_zecheru, 15.03.2004. Sursa: DEX '98ÁRIE3, arii, s.f. Compoziţie muzicală vocală (cu acompaniament de orchestră, de pian etc.) care face parte dintr-o operă, operetă etc. ♦ Compoziţie muzicală instrumentală asemănătoare cu aceea definită mai sus. – Din it. aria.Trimis de ana_zecheru, 15.03.2004. Sursa: DEX '98ÁRIE s. arman, (înv. şi reg.) silişte, (reg.) ţarc, (prin Mold. şi Bucov.) năsadă. (arie pentru treierat grâul.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeÁRIE s. 1. v. domeniu. 2. v. areal.Trimis de siveco, 23.10.2007. Sursa: SinonimeÁRIE s. v. cântec.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÁRIE s. v. curte, ogradă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeárie (mat., agr., muz.) s. f. (sil. -ri-e), art. ária (sil. -ri-a), g.-d. art. áriei; pl. árii, art. áriile (sil. -ri-i-); (mat.) simb. ATrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÁRI//E1 ariei f. 1) Loc special amenajat unde se adună şi se treieră cerealele; făţare. 2) Orice suprafaţă plană. 3) Mărime a unei suprafeţe (exprimată în unităţi de măsură). ariea cercului. 4) Teritoriu ocupat în permanenţă de anumite fiinţe sau plante. 5) Loc (de răspândire) al anumitor fenomene, activităţi; domeniu. ariea preocupărilor. [G.-D. ariei; Sil. -ri-e] /<lat. areaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÁRI//E2 ariei f. 1) Compoziţie muzicală vocală cu caracter liric, reprezentând un fragment dintr-o operă, dintr-o operetă sau din-tr-un oratoriu. 2) Piesă instrumentală cantabilă. [G.-D. ariei; Sil. -ri-e] /<lat. areaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÁRIE1 s.f. 1. (mat.) Întindere, mărime a unei suprafeţe limitate. 2. Zonă de răspândire a unui fenomen, de desfăşurare a unei activităţi etc. ♦ Zonă în care este răspândit un anumit gen de animale sau de plante. ♦ Zonă în care se vorbeşte o anumită limbă, un dialect etc. sau în care se întâlneşte un anumit fenomen lingvistic. [pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. area, cf. fr. aire].Trimis de LauraGellner, 04.03.2006. Sursa: DNÁRIE2 s.f. Compoziţie vocală cu caracter liric, care reprezintă de obicei un fragment al unei lucrări muzicale mai mari. ♦ Piesă instrumentală care se caracterizează printr-o melodie cu o mişcare mai largă, asemănătoare ariei vocale. [gen. -iei. / < it. aria, cf. germ. Arie].Trimis de LauraGellner, 04.03.2006. Sursa: DNárie (árii), s.f. – Melodie, compoziţie muzicală. it. aria (sec. XIX).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERarié (árii), s.f. – 1. Loc unde se treieră, arman. – 2. Suprafaţă. – var. (înv.) are. Mr. arye, megl. aryie, aryiă. lat. ārea (Puşcariu 119; Candrea-Dens., 86; REW 626; DAR); cf. alb. arë, it. aja, prov., port. aira, fr. aire, cat., sp. era (gal. din Lubián airá). Folosirea ca termen ştiinţific se datorează contactului cu fr. aire. Der. aret, s.n. (regiune, zonă), cu var. ariet. Pronunţarea este gravă. În general suf. -et este tonic, dar există şi cazuri cînd este aton, cf. bunget, prejmet, astfel încît putem considera fără nici o dificultate că este vorba de un der. normal de la arie. Dicţionarele l-au confundat uneori cu arét "ajutor".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERÁRIE1 s. f. 1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafeţe limitate. 2. zonă de răspândire a unui fenomen. ♢ areal1. 3. teritoriu în care se vorbeşte o anumită limbă, un dialect etc. (< lat. area)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNÁRIE2 s. f. compoziţie vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc. 2. piesă instrumentală cu caracter cantabil. (< it. aria)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.