- armonie
- ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă fonică între sunete. ♢ Armonie imitativă = efect stilistic obţinut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură. Armonie vocalică = fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt. ♦ Parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziţie. – Din fr. harmonie, lat. harmonia.Trimis de ana_zecheru, 17.03.2004. Sursa: DEX '98ARMÓNIE2, armonii, s.f. (reg.) Armonică. – cf. a r m o n i c ă, a r m o n i e1.Trimis de ana_zecheru, 17.03.2004. Sursa: DEX '98Armonie ≠ cacofonie, dezacord, dezarmonie, discordanţă, discordieTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeARMONÍE s. 1. acord, împăciuire, înţelegere, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (armonie ce domnea între ei.) 2. concordanţă, echilibru, potrivire, proporţie, proporţionalitate, simetrie, (fig.) simfonie. (O perfectă armonie a elementelor unui ansamblu.) 3. v. acord. 4. melodie, muzicalitate, sonoritate. (armonie interioară a versului.) 5. (fon.) armonie vocalică = sinarmonie, sinarmonism.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeARMONÍE s. v. articulaţie, încheietură.Trimis de siveco, 05.03.2008. Sursa: Sinonimearmoníe (abstract) s. f., art. armonía, g.-d. art. armoníei; pl. armoníi, art. armoníileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficarmónie (muzicuţă) s.f. (sil. -ni-e), art. armónia (sil. -ni-a), g.-d. art. armóniei; pl. armónii, art. armóniile (sil. -ni-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARMONÍ/E armoniei f. 1) Potrivire perfectă a elementelor unui întreg; acord. 2) Înţelegere bună între două persoane sau colectivităţi. 3) muz. Ramură a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziţie. 4): armonie vocalică potrivire de timbru a vocalelor dintr-un cuvânt. [G.-D. armoniei] /<lat. harmonia, fr. harmonieTrimis de siveco, 17.03.2009. Sursa: NODEXARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relaţiile dintre ele, legile înlănţuirii lor. 2. Potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanţă, acord, consens. ♢ armonie imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; armonie vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. Înţelegere deplină între persoane, colectivităţi etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia)Trimis de aurelian, 18.04.2008. Sursa: DNARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (muzicale sau vorbite). ♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziţie. ♢ Armonie imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură sau chiar printr-un singur cuvânt onomatopeic. 2. Potrivire a elementelor componente care alcătuiesc un întreg; concordanţă, acord – v. proporţionalitate. ♢ (lingv.) Armonie vocalică = acomodare, prin asimilare, a unei vocale cu altă vocală din acelaşi cuvânt. ♦ Bună înţelegere. [gen. -iei. / < fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNarmoníe (-íi), s.f. – Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. – Mr. armunie. gr. ἀρμονία (sec. XVII), şi modern din fr. harmonie. – Der. armonic, adj.; armonică, s.f. (acordeon; arg., portofel), din germ. Armonika; armonios, adj.; armonist, s.m. (acordeonist); armoniza, vb.; dezarmonie, s.f. (dezacord, neînţelegere); inarmonic, adj. (nearmonios).Trimis de blaurb, 10.06.2006. Sursa: DERARMONÍE s. f. 1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ♢ parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relaţiile dintre ele, legile înlănţuirii lor. 2. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanţă, acord, consens. o armonie imitativă = efect stilistic obţinut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; armonie vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. înţelegere deplină între persoane, colectivităţi etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia)Trimis de raduborza, 17.03.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.