- armonică
- ARMÓNICĂ, armonici, s.f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acţionat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie2. ♢ expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuţă (de gură). – Din germ. [Zieh]harmonika, it. armonica.Trimis de ana_zecheru, 16.03.2004. Sursa: DEX '98ARMÓNICĂ s. (muz.) muzicuţă, (rar) eolină. (Cântă la armonică.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimearmónică (fiz., muz.) s. f., g.-d. art. armónicii; pl. armóniciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARMÓNI//CĂ armonicăci f. Instrument muzical asemănător cu acordeonul, dar de dimensiuni mai mici, acţionat de butoane. ♢ armonică de gură muzicuţă. ♢ A (se) face armonică a (se) încreţi; a (se) turti. /<germ. [Zeih]harmonika, it. armonicaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARMÓNICĂ s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse acţionat de butoane. ♦ Muzicuţă (de gură). 2. Mufă de dilataţie cu pereţi ondulaţi, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (fiz.) Oscilaţie de frecvenţă egală cu un multiplu întreg al frecvenţei fundamentale a unui sistem oscilant. [gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika].Trimis de LauraGellner, 04.03.2006. Sursa: DNARMÓNICĂ s. f. 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibraţia unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicuţă (de gură). (< germ. Harmonika, it. armonica)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.