- complet
- COMPLÉT1, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet2).Trimis de cata, 09.10.2007. Sursa: DEX '98COMPLÉT2, -Ă, (1) compleţi, -te, adj., (2, 3) completuri, s.n., (4) adv. 1. adj. Care conţine tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipseşte nici una dintre părţile constitutive; întreg, desăvârşit, deplin, împlinit. ♢ Opere complete = ediţie cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. s.n. (În sintagma) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători şi asesori care iau parte la soluţionarea unui litigiu. 3. s.n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate. 4. adv. În întregime, cu desăvârşire. [var.: compléct, -ă adj.] – Din fr. complet, lat. completus.Trimis de cata, 07.10.2008. Sursa: DEX '98Complet ≠ incomplet, necompletTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCOMPLÉT adj., adv. 1. adj. plin. (Vagonul e complet.) 2. adj. întreg. (O cantitate complet.) 3. adj. integral, întreg. (Textul complet al nuvelei.) 4. adj. v. exhaustiv. 5. adj. v. total. 6. adj. v. împlinit. 7. adv. v. integral. 8. adj. v. absolut. 9. v. nemărginit. 10. adj. v. deplin.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecomplét adj. m., pl. compléţi; f. sg. complétă, pl. compléteTrimis de siveco, 12.10.2006. Sursa: Dicţionar ortograficcomplét (bal, colectiv de judecată, costum) s. n., pl. compléturiTrimis de siveco, 08.10.2006. Sursa: Dicţionar ortograficCOMPLÉ//T1 complettă (completţi, complette) 1) Care include toate elementele necesare; desăvârşit; întreg; total; deplin. Serviciu complet. Opere complette. Echipaj complet. 2) (despre recipiente, săli, vehicule de transport în comun) Care are toate locurile ocupate; fără locuri libere. 3) (despre persoane) Care are toate facultăţile dezvoltate; fără lacune în dezvoltare. /<fr. complet, lat. completusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMPLÉT2 completuri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte din două (sau din trei) piese asortate. 2) Totalitate de obiecte de acelaşi gen cu destinaţie specială; garnitură. complet de scule. complet de reviste. /<fr. complet, lat. completusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMPLÉT3 adv. În întregime; cu desăvârşire; completamente; radical. /<fr. complet, lat. completusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMPLÉT, -Ă I. adj. Întreg, desăvârşit, deplin. ♢ Opere complete = ediţie care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II. s.n. 1. Complet de judecată = colectiv format din judecători şi asesori care pot judeca şi pronunţa legal o sentinţă. 2. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese care se îmbracă şi se poartă împreună. III. adv. În întregime, cu desăvârşire. [(I) var. complect, -ă adj., (II) pl. -turi. / < fr. complet, cf. lat. completus].Trimis de LauraGellner, 13.05.2008. Sursa: DNCOMPLÉCT, -Ă adj. v. complet.Trimis de LauraGellner, 12.04.2009. Sursa: DNcomplét (-tă), adj. – 1. Întreg. – 2. (s.n.) Plen (al unui tribunal). – var. complect, s.n. (bal popular, la mahala). fr. complet. var. este o deformaţie a lui cuplet ‹ fr. couplet, apropiat prin etimologie populară de ideea de "plin, complet", poate datorită mulţimii care umple de obicei sălile de bal, cf. un tramvai complect. adj. complect, forma vulgară, pare un hiperurbanism, prin analogie cu perfect ‹ fr. parfait. – Der. completa, vb. (a întregi), din fr. compléter; completaş, s.m. (tînăr recrut autorizat provizoriu să se întoarcă la ocupaţiile sale civile); descompleta, din fr. décompléter.Trimis de blaurb, 27.11.2008. Sursa: DERCOMPLÉT, -Ă I. adj. întreg, desăvârşit, deplin. ♦ opere complet e = ediţie care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (despre un vehicul) care are toate locurile ocupate; plin. II. adv. în întregime, cu desăvârşire. III. s. n. 1. complet de judecată = colectiv din judecători şi asesori care pot judeca şi pronunţa legal o sentinţă. 2. lot de unelte, aparate, piese de schimb şi accesorii, într-un ambalaj anume, pentru a asigura funcţionarea unui sistem. 3. compleu. (< fr. complet, lat. completus)Trimis de raduborza, 16.09.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.