- hârb
- HÂRB, hârburi, s.n. 1. (pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 2. fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – cf. bg. h ă r b e l.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HÂRB s. v. ciob.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeHÂRB s. v. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, ramolit, vas.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehârb s. n., pl. hârburiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHÂRB hârburi n. 1) Bucată dintr-un vas spart; ciob. 2) Vas de bucătărie de calitate proastă sau ştirbit. 3) fig. Lucru foarte uzat, care nu mai poate fi utilizat. 4) fig. Persoană neputincioasă (din cauza vârstei sau a unei boli). /cf. bulg. hărbelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhîrb (hấrburi), s.n. – Ciob, ciuruc. – Mr. hrup, megl. ărb, herb. sl., cf. bg. hărb (DAR, după Miklosich, Slaw. Elem., 52 şi Cihac, II, 135, din sl. crepu). – cf. hîrbar, s.n. (loc unde se aruncă cioburile); hîrbărie, s.f. (lucruri stricate); hîrbui, vb. refl. (a se preface în hîrburi, a se strica); hîrbar, adj. (băgăreţ), plecîndu-se de la ideea că "îşi bagă nasul prin toate oalele"; hîrbăreţ, adj. (băgăreţ, indiscret).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.