spărtură

spărtură
SPĂRTÚRĂ, spărturi, s.f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, aşchie (produse prin spargere). 3. fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. – Spart2 + suf. -ură.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SPĂRTÚRĂ s. 1. ciobitură, ciocnitură, crăpătură, fisură, plesnitură. (spărtură unui vas de lut.) 2. ciob, hârb, ţandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (O spărtură dintr-o oală de lut.) 3. deschizătură, gaură. (A pătruns printr-o spărtură.) 4. gaură, ruptură, (înv.) frântură. (O spărtură în corpul unei nave.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SPĂRTÚRĂ s. v. chei, defileu, ruptură, sfî-şietură, spintecătură, strâmtoare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spărtúră s. f., g.-d. art. spărtúrii; pl. spărtúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPĂRTÚR//Ă spărturăi f. 1) Deschizătură produsă prin spargere. 2) fig. Dezbinare provocată de nepotrivirea unor interese. /spart + suf. spărturăură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • spãrtúrã — s. f., g. d. art. spãrtúrii; pl. spãrtúri …   Romanian orthography

  • breşă — BRÉŞĂ, breşe, s.f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificaţii; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într un gard, într un zid …   Dicționar Român

  • gaură — GÁURĂ, găuri, s.f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într un corp, într un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ♢ expr. Gaură de şarpe = loc ferit… …   Dicționar Român

  • ruptură — RUPTÚRĂ, rupturi, s.f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuităţii materiei, fig. a relaţiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâşietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de… …   Dicționar Român

  • casură — casúră s. f., pl. casúre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CASÚRĂ s.f. (tehn.) Spărtură, ruptură, fisură; loc pe suprafaţa unui obiect unde acesta este spart, rupt. [< fr. cassure]. Trimis de LauraGellner, 06.12.2004 …   Dicționar Român

  • copcă — CÓPCĂ1, copci, s.f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig şi un inel), folosit pentru prinderea a două părţi ale unei confecţii. 2. Agrafă pentru învelitori în construcţie. 3. Proeminenţă în formă de limbă a unei piese plate, care… …   Dicționar Român

  • crăpătură — CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s.f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spaţiu îngust, între o uşă, o fereastră etc. (întredeschisă) şi tocul respectiv; întredeschise. – lat. crepatura. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CRĂPĂTÚRĂ… …   Dicționar Român

  • frântură — FRÂNTÚRĂ, frânturi, s.f. 1. Frângere; ceea ce se obţine frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr un întreg îmbucătăţit. ♢ expr. Frântură de limbă = vorbire încălcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din… …   Dicționar Român

  • Horia-Roman Patapievici — (born March 18 1957, Bucharest).He graduated from University of Bucharest s Faculty of Physics in 1981, university degree about lasers. Post graduate, Faculty of Philosophy, thesis Philosophyc imaginary of physics. Pierre Duhem case . Scientific… …   Wikipedia

  • bortă — BÓRTĂ, borte, s.f. (reg.) Gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din ucr. bort. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BÓRTĂ s. v. adâncitură, cavitate, deschidere, deschizătură, gaură, groapă, orificiu, scobitură, scorbură. Trimis de siveco …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”