breşă

BRÉŞĂ, breşe, s.f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificaţii; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



bréşă s. f., g.-d. art. bréşei; pl. bréşe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BRÉŞ//Ă breşăe f. 1) Spărtură făcută într-o fortificaţie inamică (cu scopul de a o cuceri). 2) Spărtură făcută într-o îngrăditură sau într-un dig. 3) fig. Punct slab al unui lucru, prezentând pericol pentru existenţa lui. /<fr. breche

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BRÉŞĂ s.f. 1. Pătrundere largă şi adâncă executată în dispozitivul de apărare al unei armate; spărtură în zidul unei cetăţi etc. 2. (Rar) Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o pădure etc. / < fr. brèche].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



BRÉŞĂ s. f. 1. pătrundere largă şi adâncă în dispozitivul de luptă inamic. 2. spărtură într-un zid, într-un gard etc. (< fr. bréche)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN