- ruptură
- RUPTÚRĂ, rupturi, s.f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuităţii materiei, fig. a relaţiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâşietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ♢ Ruptură de pantă = loc în care porneşte brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucată ruptă din ceva. ♦ Zdreanţă, cârpă. – Rupt2 + suf. -ură.Trimis de Catalin_Gherghe, 13.10.2004. Sursa: DEX '98RUPTÚRĂ s. 1. gaură, spărtură, (înv.) frântură. (O ruptură în corpul unei nave.) 2. v. sfâşietură. 3. v. zdreanţă. 4. v. petic. 5. (med.) fractură, (pop.) frântură. (ruptură unui os, a unui membru.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRUPTÚRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, fracţiune, hernie, prostituată, târfă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRUPTURI-DE-MÁL s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.Trimis de siveco, 11.02.2008. Sursa: Sinonimeruptúră s. f., g.-d. art. ruptúrii; pl. ruptúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRUPTÚR//Ă rupturăi f. 1) Întrerupere a relaţiilor cu cineva. 2) Loc unde s-a rupt ceva. 3) Parte ruptă din ceva. 4) Obiect de îmbrăcăminte vechi şi rupt; zdreanţă. /rupt + suf. rupturăurăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ruptură 4. Hernie. (din rupt + suf. -ură sau direct din lat. ruptūra; cf. it. rottura, pv., cat., sp., pg. rotura, fr. roture)Trimis de tavi, 08.10.2004. Sursa: DERRUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ruptură 2. ruptură; sfâşietură, gaură (într-un material ţesut), spărtură, crăpătură (într-un corp tare). ruptură 3. ruptură ♦ Obiect de îmbrăcăminte foarte uzat. ♦ (fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere şi prin ea se jucau rupturi de nori de fum.Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLCRUPTÚRĂ s. f. 1. rupere. 2. separare, întrerupere a legăturilor de prietenie între persoane, state. 3. (med.) lipsă de continuitate, intervenită brusc într-un organ. (< fr. rupture)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.