gaură

gaură
GÁURĂ, găuri, s.f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ♢ expr. Gaură de şarpe = loc ferit care serveşte cuiva ca ascunzătoare. (pop.) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare. (astron.) Gaură neagră = relicvă de dimensiuni reduse a unei stele masive, formată prin prăbuşire gravitaţională, caracterizată prin densitate foarte mare şi forţă de atracţie uriaşă şi absorbantă. [pr.: ga-u-] – lat. *gavula (< cavus).
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GÁURĂ s. 1. (înv. şi reg.) scorbelitură, (Mold. şi Bucov.) bortă. (O gaură mare în pământ.) 2. v. deschizătură. 3. deschizătură, spărtură. (A pătruns printr-o gaură.) 4. adâncitură, cavitate, scobitură, (înv. şi reg.) scorbură, (reg.) scâlbă, scochină, (Mold.) bortă, (înv.) zgău. (O gaură într-un obiect.) 5. v. spărtură. 6. v. ureche. 7. v. gol. 8. (astron.) gaură neagră = black hole.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gáură s. f. (sil. ga-u-), g.-d. art. găurii; pl. găuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GÁUR//Ă găuri f. 1) Spărtură sau adâncitură naturală ori făcută special într-un corp solid. gaură în podea. gaură în pământ. gaură în ţesătură. gaură de şoarece. Pantofi cu găuri. ♢ gaurăa cheii gaură prin care se introduce cheia în broasca uşii. gaură de şarpe loc ferit; ascunziş. 2): gaură neagră obiect ceresc cu un câmp gravitaţional foarte puternic, care atrage materia din spaţiul înconjurător. [G.-D. găurii; Sil. ga-u-] /<lat. cavula
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

gáură (gắuri), s.f.1. Scobitură, cavitate, groapă. – 2. (arg.) Furt prin efracţie. – Mr. gavră, megl. gaură. lat. căvum, al cărui rezultat normal să fi fost *gău, cf. sgău şi găoace. Acest rezultat s-a pierdut, însă de la forma sa de pl. găuri s-a refăcut un sing. analogic gaură, ca în fagurefag şi păturăpat. Se consideră în general că etimonul este lat. *căvŭla (Densusianu, Hlr., 111; Candrea, Èlèments, XVI; Puşcariu, Diminutiv., 182; Puşcariu 701; Candrea-Dens., 720; REW 1693; Philippide, II, 713; Pascu, I, 91; Rosetti, I, 73) sau lat. caula (Cipariu, gram., 117; Puşcariu, Dacor., III, 671), ipoteză posibilă, fără a fi necesară. Der. din lat. caverna (Creţu 326) nu este posibilă. alb. gavrë provine din mr., iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea, Elemente, 404). – Der. găurar, s.n. (sulă; regulator la războiul de ţesut; vas de lut cu fundul găurit); găuri, vb. (a perfora; arg., a răni cu armă de foc); găuritor, adj. (arg., hoţ); găuricios, adj. (găurit); găuros, adj. (găurit). – cf. găman. De la *gău derivă, de asemenea, prin intermediul unui suf. expresiv, găun, s.m. (înv., gol, cavitate; gărgăune, Vespa crabro), cu var. găună, s.f. (Bucov., gol, cavitate). Semantismul se explică prin trecerea de la ideea de "gol" la cea de "sunet sec". Caracterul expresiv al suf. -ăur reiese şi din der. ca bărzăun, gărgăun, căscăun(d), cf. şi băuna, mieuna, scheuna. Totuşi, se consideră în general (Candrea, rom., XXXI, 312; Puşcariu, ZRPh., XXVIII, 618; Puşcariu 700; REW 1794; Candrea-Dens., 718 şi 719; DAR) că etimonul lui găun este lat. *căvōnem, în loc de căvum, ipoteză incertă (cf. REW 1794; Battisti, II, 831). Văgăună, s.f. (groapă, cavitate, vizuină; rîpă), este fără îndoială un der. expresiv, poate prin intermediul unei reduplicări a lui găungăgăună, urmată de o disimilaţie (după Cihac, II, 537, din mag. vagany "brazdă, făgaş", care pare mai neconvingătoare). – Der. găuni, vb. (a săpa); găunos, adj. (gol, găurit; fără miez); găunoşi (var. găunoşa), vb. (a săpa, a scobi); găunoşeală (var. găunoşitură), s.f. (cavitate).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • gaura — ● gaura nom masculin (latin scientifique gaura, du grec gauros, majestueux) Herbe (onagracée) à feuilles alternes, à fleurs disposées en panicule terminale, blanches en dedans, d un beau rouge carmin à l extérieur. gaura [gɔʀa] n. m. ÉTYM. 1826;… …   Encyclopédie Universelle

  • gaura- Ⅱ — *gaura , *gauraz germ.?, stark. Maskulinum (a): nhd. erbärmliche Person; ne. pitiful person; Rekontruktionsbasis: an.; Hinweis: s. *gaura (Adjektiv); Etymologie: s. ing. *g̑ʰau …   Germanisches Wörterbuch

  • Gaura [1] — Gaura, so v.w. Gavri …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Gaura [2] — Gaura (G. L.), Pflanzengattung aus der Familie der Oenothereae Gaureae, 8. Kl. 1. Ordn. L.; Arten: G. Liennis, in Nordamerika, mit straußartig stehenden, röthlichen, bis spät in den Herbst blühenden Blumen, Zierpflanze; G. fruticosa, G. mutabilis …   Pierer's Universal-Lexikon

  • gaura — sf. N, K, J prekių vyniojamoji plaušinė …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • gaura- Ⅰ — *gaura , *gauraz germ., Adjektiv: nhd. betrübt, verzagt; ne. sad; Rekontruktionsbasis: got., ahd.; Etymologie: vergleiche idg. *g̑ʰau , *g̑ʰau̯ə , Verb …   Germanisches Wörterbuch

  • Gaura —   Gaura …   Wikipedia Español

  • Gaura — Taxobox name = Gaura image width = 240px image caption = Gaura lindheimeri regnum = Plantae divisio = Magnoliophyta classis = Magnoliopsida ordo = Myrtales familia = Onagraceae genus = Gaura genus authority = L. subdivision ranks = Species… …   Wikipedia

  • Gaura — ID 36656 Symbol Key GAURA Common Name beeblossom Family Onagraceae Category Dicot Division Magnoliophyta US Nativity N/A US/NA Plant Yes State Distribution AL, AR, AZ, CA, CO, CT, DC, DE, FL, GA, IA, ID, IL, IN, KS, KY, LA, MA, MD, MI, MN, MO, MS …   USDA Plant Characteristics

  • gaura- — Ⅰ s. gaura Ⅰ germ., Adjektiv; nhd. betrübt, verzagt; Ⅱ s. gaura Ⅱ germ.?, stark. Maskulinum (a); nhd. erbärmliche Person; …   Germanisches Wörterbuch

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”