fantă — FÁNTĂ, fante, s.f. 1. (tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într o ţesătură. Fentă la o fustă. [var.: féntă s.f.] – Din fr. fente. Trimis de RACAI, 13.08.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
fisură — FISÚRĂ, fisuri, s.f. Crăpătură îngustă, plesnitură la suprafaţa sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). – Din fr. fissure, lat. fissura. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 FISÚRĂ s. v. spărtură.… … Dicționar Român
gelivură — GELIVÚRĂ, gelivuri, s.f. Crăpătură adâncă în lungimea tulpinii arborilor provocată de îngheţ. – Din fr. gélivure. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gelivúră s. f., g. d. art. gelivúrii; pl. gelivúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
diaclază — DIACLÁZĂ, diaclaze, s.f. Crăpătură formată de a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire. [pr.: di a ] – Din fr. diaclase. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 diacláză s. f. (sil. di a cla ), g. d. art. diaclázei;… … Dicționar Român
scizură — SCIZÚRĂ, scizuri, s.f. (anat.) Şanţ adânc care străbate suprafaţa unor structuri (oase, creier, viscere) şi le împarte uneori în segmente bine individualizate. ♦ Fisură pe suprafaţa unui organ; crăpătură, şanţ. – Din fr. scissure. Trimis de… … Dicționar Român
ţâşni — ŢÂŞNÍ, ţâşnesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A ieşi cu presiune printr o crăpătură sau printr o deschizătură. ♦ A sări, a împroşca. 2. (Despre fiinţe) A apărea, a sări, a ieşi de undeva pe neaşteptate; a intra brusc… … Dicționar Român
cresta — CRESTÁ, crestéz, vb. I. 1. tranz. A face tăieturi pe o suprafaţă sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin aşchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colţi, dinţi. ♢ expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj… … Dicționar Român
crăpăturică — CRĂPĂTURÍCĂ, crăpăturici, s.f. (Rar) Diminutiv al lui crăpătură. – Crăpătură + suf. ică. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 crăpăturícă s. f., g. d. art. crăpăturícii; pl. crăpăturíci Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
căscat — CĂSCÁT1, căscaturi, s.n. Faptul de a căsca (2); căscătură (1), căscare. – v. căsca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂSCÁT2 Ă, căscaţi, te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleţ, bleg, neatent. ♢ expr … Dicționar Român
căscătură — CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s.f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. ătură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂSCĂTÚRĂ s. 1. v. căscat. 2. crăpătură. (O mică căscătură în perete.) 3. v. deschizătură. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
