Dicționar Român. 2013.
cascatura — s.f. [der. di cascare ]. (agr.) [ciò che cade nel vagliare il grano o altro] ▶◀ vagliatura. ‖ avanzo, cascame, residuo, resto, rimanenza, rimasuglio, scarto … Enciclopedia Italiana
cascatura — ca·sca·tù·ra s.f. 1. TS agr. ciò che cade a terra e viene scartato durante il vaglio dei cereali 2. TS artig. l insieme dei capelli con cui si fabbricano le parrucche {{line}} {{/line}} DATA: 1945 … Dizionario italiano
cascatura — pl.f. cascature … Dizionario dei sinonimi e contrari
căscat — CĂSCÁT1, căscaturi, s.n. Faptul de a căsca (2); căscătură (1), căscare. – v. căsca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂSCÁT2 Ă, căscaţi, te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleţ, bleg, neatent. ♢ expr … Dicționar Român
crăpătură — CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s.f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spaţiu îngust, între o uşă, o fereastră etc. (întredeschisă) şi tocul respectiv; întredeschise. – lat. crepatura. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CRĂPĂTÚRĂ… … Dicționar Român
căsca — CĂSCÁ, casc, vb. I. 1. tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. ♢ expr. A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a… … Dicționar Român
deschizătură — DESCHIZĂTÚRĂ, deschizături, s.f. Loc liber prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. – Deschide + suf. ătură. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 DESCHIZĂTÚRĂ s. 1. deschidere, gaură, orificiu,… … Dicționar Român
