- căscat
- CĂSCÁT1, căscaturi, s.n. Faptul de a căsca (2); căscătură (1), căscare. – v. căsca.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CĂSCÁT2 -Ă, căscaţi, -te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleţ, bleg, neatent. ♢ expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înşelat în aşteptările sale; a se ului. 2. (Despre ochi) Holbat, zgâit. 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – v. căsca.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CĂSCÁT adj. 1. v. deschis. 2. v. holbat. 3. v. între-deschis.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCĂSCÁT adj. v. absent, distrat, neatent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCĂSCÁT s. 1. v. deschidere. 2. căscătură. (A tras un căscat.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecăscát s. n., pl. căscáturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgúră-căscátă (epitet; bot. ) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCĂSCÁ//T căscattă (căscatţi, căscatte) şi substantival 1) (despre persoane) Care este distrat; neatent. ♢ A rămâne (sau a privi) cu gura căscattă a privi sau a rămâne mirat, uluit de ceva. 2) Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. 3) (despre ochi) Care este larg deschis; holbat. /v. a (se) căscaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.