frântură

frântură
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s.f. 1. Frângere; ceea ce se obţine frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătăţit. ♢ expr. Frântură de limbă = vorbire încălcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porţiune dintr-un întreg; fracţiune (1). 2. (pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – lat. *franctura (=fractura) sau frânt + suf. -ură.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FRÂNTÚRĂ s. 1. v. bucată. 2. v. fragment.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

FRÂNTÚRĂ s. v. blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FRÂNTÚR//Ă frânturăi f. 1) Parte desprinsă în urma frângerii unui obiect. ♢ frântură de limbă a) vorbire confuză, greu de înţeles; b) enunţ conţinând cuvinte greu de rostit. 2) Bucată dintr-un întreg; fragment. frântură de cântec. 3) pop. Fractură a unui os. /<lat. franctura
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • fragment — FRAGMÉNT, fragmente, s.n. Bucată, parte, frântură, fracţiune dintr un tot; parte izolată dintr o scriere sau rest dintr o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum. Trimis de zaraza joe, 28.03.2009. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • crâmpei — CRÂMPÉI, crâmpeie, s.n. Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porţiune, fărâmă. ♦ (Despre fraze, gânduri etc.) Fragment, frântură. – cf. sl. k r o n p u mic . Trimis de LauraGellner, 01.03.2008. Sursa: DEX 98  CRÂMPÉI s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • ruptură — RUPTÚRĂ, rupturi, s.f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuităţii materiei, fig. a relaţiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâşietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de… …   Dicționar Român

  • blenoragie — BLENORAGÍE, blenoragii, s.f. Boală venerică infecţioasă, manifestată prin mâncărime, senzaţie de usturime, scurgeri purulente etc.; gonoree. – Din fr. blennorragie. Trimis de paula, 24.06.2005. Sursa: DEX 98  BLENORAGÍE s. (med.) gonoree, (pop.) …   Dicționar Român

  • bucată — BUCÁTĂ, (I) bucăţi, (II) bucate, s.f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr un corp solid, dintr un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin de drum , de cale sau presupunând această determinare) Distanţă, porţiune. ♦ (Determinat prin de vreme , de …   Dicționar Român

  • crâmpot — s. v. crâmpei, fragment, frântură, parte. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • dărab — DĂRÁB, dăraburi, s.n. (reg.) Bucată (1, 2). [pl. şi: dărabe. – var.: dărắb s.n., dărábă s.f.] – Din magh. darab. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DĂRÁB s. v …   Dicționar Român

  • fractură — FRACTÚRĂ, fracturi, s.f. 1. (med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p.ext. a unui membru al corpului. 2. (tehn.) Suprafaţă neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.… …   Dicționar Român

  • fracţiune — FRACŢIÚNE, fracţiuni, s.f. Parte distinctă dintr un întreg, dintr un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care luptă împotriva liniei politice a majorităţii membrilor acelui partid. 3. Grup format din… …   Dicționar Român

  • frângere — FRẤNGERE, frângeri, s.f. Acţiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură. – v. frânge. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FRÂNGERE s. 1. rupere. (frângere unei crengi.) 2. v. frac turare.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”