blenoragíe — s. f., art. blenoragía, g. d. art. blenoragíei; pl. blenoragíi, art. blenoragíile … Romanian orthography
gonoree — GONORÉE s.f. (med.) Blenoragie. – Din fr. gonorrhée. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GONORÉE s. v. blenoragie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime gonorée s. f., art. gonoréea, g … Dicționar Român
sculament — SCULAMÉNT, sculamente, s.n. (med.; pop.) Blenoragie. – Din ngr. skulaménto. Trimis de LauraGellner, 19.07.2004. Sursa: DEX 98 SCULAMÉNT s. v. blenoragie, gonoree. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sculamént s … Dicționar Român
blenoragic — BLENORÁGIC, Ă, blenoragici, ce, adj. Care ţine de blenoragie, privitor la blenoragie. – Din fr. blenorrhagique. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 blenorágic adj. m., pl. blenorágici; f. sg. blenorágică, pl … Dicționar Român
blenoree — blenorée s. f., art. blenoréea, g. d. art. blenoréei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BLENORÉE s.f. Blenoragie. [pron. re e. / < fr. blennorrhée, cf. gr. blennorhoe … Dicționar Român
frânge — FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. tranz. A rupe (în două) un obiect prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ♢ expr. A şi frânge gâtul = a) a muri într un accident; b) a şi compromite situaţia prin… … Dicționar Român
frântură — FRÂNTÚRĂ, frânturi, s.f. 1. Frângere; ceea ce se obţine frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr un întreg îmbucătăţit. ♢ expr. Frântură de limbă = vorbire încălcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din… … Dicționar Român
scurgere — SCÚRGERE, scurgeri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) scurge şi rezultatul ei. 2. (concr.) Loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos. 3. (pop.) Nume dat unor secreţii patologice ale corpului omenesc. – v. scurge. Trimis de ionel bufu,… … Dicționar Român
scursoare — SCURSOÁRE, scursori, s.f. 1. Lichid (murdar) care se scurge dintr un loc. ♦ (pop.) Scurgere (3). 2. (Rar) Faptul de a se scurge; (concr.), loc de scurgere. ♦ Albie a unei ape curgătoare. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. –… … Dicționar Român
scursură — SCURSÚRĂ, scursuri, s.f. 1. Apă sau alt lichid (murdar) care se scurge dintr un loc. 2. Loc pe unde îşi face drum o apă curgătoare; făgaş. 3. Epitet pentru un om de nimic, decăzut; lepădătură. – Scurge + suf. ură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007 … Dicționar Român
