- bortă
- BÓRTĂ, borte, s.f. (reg.) Gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din ucr. bort.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BÓRTĂ s. v. adâncitură, cavitate, deschidere, deschizătură, gaură, groapă, orificiu, scobitură, scorbură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebórtă s. f., g.-d. art. bórtei; pl. bórteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÓRT//Ă bortăe f. pop. Spărtură sau scobitură (într-un corp sau într-un material) naturală sau făcută special; gaură. /<ucr. bortTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbórtă (bórte), s.f. – Gaură, scobitură, groapă. germ. Borte (Mîndrescu 30; Borcea 179; Gáldi, Dict., 191). Rut. bort(a), drept etimon al rom., derivă de la el pe care DAR îl indică (Candrea, Elemente, 404). Şi pl. borţi este posibil. – Der. borti, (var. borteli, bortili), vb. (a găuri); bortos, adj. (săpat, golit). cf. burtucă.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.