- pas
- PAS1 interj. Cuvânt folosit de un jucător de cărţi pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc (în turul respectiv). – Din fr. [je] passe.Trimis de valeriu, 05.01.2008. Sursa: DEX '98PAS2, pasuri, s.n. 1. Drum, loc îngust şi mai coborât, de-a lungul unei văi, între munţi sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare. 2. (înv.) Paşaport. – Din germ. Pass, fr. pas.Trimis de valeriu, 05.01.2008. Sursa: DEX '98PAS3, (1) paşi, s.m., (II) pasuri, s.n. I. s.m. 1. Fiecare dintre mişcările alternative pe care le fac picioarele în mers obişnuit; p. ext. distanţă astfel parcursă: p. gener. distanţă mică. ♢ loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mişcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ♢ expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) iniţiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduinţa să facă ceva. A face un pas greşit = a) a se poticni în mers; b) a săvârşi o greşeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depăşit (în mers, în acţiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud paşi. ♦ fig. Stadiu, etapă. ♦ fig. Înaintare, propăşire, progres. ♦ fig. Acţiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ♢ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostăşesc de paradă, cu cadenţă bine marcată. Pas de marş (sau de voie, de manevră) = mers ostăşesc obişnuit, fără efortul de a păşi energic. ♢ loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obişnuit; fără să fugă. ♢ expr. A ţine pasul = a) a păstra cadenţa, ritmul de mers cu cineva; b) a se menţine la acelaşi nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeaşi cadenţă (cu cineva). (Rar) A se ţine de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-şi iuţi pasul = a-şi mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mişcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanţa dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obişnuit; p. ext. distanţă reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălţămintei în mers. ♢ expr. (înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe paşii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (biol.; în sintagma) Pas genetic = distanţă creată între unul dintre părinţii şi unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătăţeşte datorită meiozei. II. s.n. 1. Distanţă între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcţia în care se repetă elementele. ♢ Pas de filet sau pasul filetului = distanţa dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanţă dintre doi dinţi consecutivi ai unei roţi dinţate. 2. (înv. şi reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – lat. passus.Trimis de valeriu, 25.11.2008. Sursa: DEX '98PAS4 subst. Substanţă medicamentoasă antibiotică, cu aspect de pulbere albă, puţin solubilă în apă, folosită în tratamentul tuberculozei. – Din fr. P.A.S. (formă abreviată din acide para-aminosalicylique).Trimis de valeriu, 05.01.2008. Sursa: DEX '98PAS s. 1. (înv. şi reg.) păşitură. (Are pasul mare.) 2. v. mers. 3. (tehn.) (înv. şi reg.) pasnic, (reg.) păşar. (pasul dulgherului.)Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: SinonimePAS s. (geogr.) strâmtoare, trecătoare, (pop.) plai, strungă, (reg.) obârşie, (înv.) potecă, strâmtură. (pasul Oituz.)Trimis de siveco, 11.02.2009. Sursa: SinonimePAS s. (chim., farm.) acid paraaminosalicilic.Trimis de siveco, 05.01.2008. Sursa: SinonimePAS s. v. act, acţiune, compas, faptă, paşaport, progres.Trimis de siveco, 18.11.2008. Sursa: Sinonimepas interj.Trimis de siveco, 05.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficpas (mişcare) s. m., pl. paşiTrimis de siveco, 05.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficpas (geogr., tehn.) s. n., pl. pásuriTrimis de siveco, 05.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPAS1 interj. (se foloseşte de către un jucător de cărţi, când acesta renunţă să participe la joc). /<fr. [je]passeTrimis de siveco, 05.01.2008. Sursa: NODEXPAS2 pasuri n. Cale naturală de trecere între doi munţi sau între două şiruri muntoase; trecătoare; defileu. /<germ. Pass, fr. pasTrimis de siveco, 05.01.2008. Sursa: NODEXPAS3 paşi m. 1) Mişcare pe care o fac picioarele în timpul mersului. ♢ La tot pasul (sau la fiecare pas) a) peste tot; b) la orice mişcare. Pas cu pas puţin câte puţin; treptat. A nu da nici un pas înapoi a nu ceda nimic. A face un pas greşit a comite o greşeală. A face primul pas (sau primii paşi) a fi la început de cale; a-şi face debutul. 2) Distanţa dintre picioare când se face o mişcare deplină cu piciorul înainte, înapoi sau în lături. ♢ La un pas foarte aproape; în preajmă. 3) Unitate de măsură a lungimii egală cu o asemenea distanţă. 4) Mod de a merge; fel de a umbla; mers; umblet. ♢ pas alergător mers în fugă. La pas fără grabă. pas de vals mişcare ritmică a picioarelor specifică valsului. A-şi lungi (sau a-şi grăbi, a-şi iuţi) pasul a merge mai repede; a se grăbi. A-şi încetini pasul a merge mai încet. A ţine pasul (cu cineva sau cu ceva) a) a păstra ritmul mersului (cu cineva); b) a fi la nivel (cu cineva sau cu ceva). A merge (sau a fi) în pas cu vremea a corespunde cerinţelor vremii. 5) Zgomot produs de cineva în timpul mersului. Se aud paşi. 6) Urmă lăsată de picior în timpul mersului. Paşi de copil. 7) Acţiune întreprinsă în direcţia soluţionării unei probleme. 8) fig. Etapă în desfăşurarea unui proces sau a unui fenomen. Revenirea la tradiţii constituie un pas înainte în dezvoltarea culturii naţionale. /<lat. passusTrimis de siveco, 05.01.2008. Sursa: NODEXPAS4 pasuri n. (la roata dinţată) Distanţa dintre doi dinţi alăturaţi. /<lat. passusTrimis de siveco, 05.01.2008. Sursa: NODEXPAS1 s.n. Porţiune de lungime constantă care se repetă în lungul sau în latul unui sistem tehnic. ♦ Pas de dinţare = distanţa dintre elementele de acelaşi fel a doi dinţi consecutivi ai unui angrenaj cilindric sau ai unei freze; pas de filet = distanţa dintre două puncte consecutive ale unei spire de filet. [pl. -suri. / < fr. pas].Trimis de LauraGellner, 05.01.2008. Sursa: DNPAS2 s.n. Drum îngust între munţi; trecătoare. v. defileu. [pl. -suri. / < germ. Pass, fr. pas].Trimis de LauraGellner, 05.01.2008. Sursa: DNPAS2 s. n. 1. distanţă care separă două spire consecutive ale unei elice sau două filete ale unui şurub, măsurată paralel cu axa de rotaţie. o pas de dinţare = distanţa cuprinsă între planurile mediane a doi dinţi consecutivi ai unui pinion sau ai unei roţi dinţate. 2. (inform.) operaţie unitară într-o rutină de calculator sau suboperaţie în executarea unei instrucţiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporară dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. pas genetic = distanţă creată între un părinte şi unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătăţeşte datorită meiozei. (< fr. pas)Trimis de raduborza, 05.01.2008. Sursa: MDNPAS3 s. n. 1. drum îngust între munţi; trecătoare. 2. şenal navigabil. (< fr. pas, germ. Pass)Trimis de raduborza, 05.01.2008. Sursa: MDNPAS1 interj. (la diferite jocuri de cărţi) cuvânt care arată că un jucător nu vrea sau nu poate să deschidă jocul. o pas parol = formulă rostită de un jucător care nu vrea sau nu poate să participe la joc în turul respectiv. (< fr. /je/ passe)Trimis de raduborza, 05.01.2008. Sursa: MDNpas (páşi), s.m. – 1. Distanţa dintre piciorul din faţă şi cel din spate în mers. – 2. Posibilitate, mijloc de a obţine ceva. lat. passus (Puşcariu 1276; Candrea-Dens., 1345; REW 6271), cf. it., port. passo, fr., prov., cat. pas, sp. paso, alb. pas (Philippide, II, 650). – Der. păsa, vb. (înv., a merge), probabil direct din lat. passare (Puşcariu 1278; Candrea-Dens., 1346), cf. it. passare, prov., sp. pasar, fr. passer, port. passar, azi doar în expresia pas(ă) de "în nici un fel, în nici un chip", cf. fr. pas negativ; păsui, vb. (a da răgaz, a amîna); păsuială, s.f. (aşteptare, amînare); păşi, vb. (a face paşi, a merge; a avansa, a progresa); propăşi, vb. (a progresa), format după lat. progredi; propăşire, s.f. (progres); propăşitor, adj. (progresiv); depăşi, vb. (a trece, a exceda), după fr. dèpasser. Der. neol. pas, s.n. (trecătoare), din fr. pas; pasă, s.f., din fr. passe; pasaj, s.n., din fr. passage; pasa, vb., din fr. passer; pasager (var. pasajer), s.m.; paspoal, s.n., din fr. passe-poil; paşaport, s.n., din fr. passeport, cf. mr. pasaporte (‹ it.), ngr. πασαπόρτο, tc. pasaport (ş nu e clar; influenţa rus. pášport nu e sigură, avînd în vedere accentul); paşaportar, s.m. (supus străin); paşuş, s.n. (Trans., Olt., înv., paşaport), din mag. passzus (Gáldi, Dict., 150). – cf. răspas.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERpas (-suri), s.n. – Compas de dogar sau de zidar. Origine incertă. Tiktin crede că-i vorba de o abreviere a it. compasso sau de sb. pas "centură" sau de ambele în acelaşi timp. Cea de a doua explicaţie este mai probabilă, avînd în vedere pe paşnic, s.n. (compas), din sb. pasnik "compas". – Der. păsui, vb. (a trasa cercuri).Trimis de blaurb, 13.07.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.