împiedica

împiedica
ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (şi a cădea); a se poticni. ♢ expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stinghereşte. 2. tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roţile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranţă la mecanismul armelor de foc. 3. tranz. fig. A opri, a ţine în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [var.: (reg.) împiedecá vb. I] – lat. impedicare.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A împiedica ≠ a despiedica, a stimula
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎMPIEDICÁ vb. 1. a se poticni, (reg.) a (se) scăpăta. (Calul se împiedica în mers.) 2. a se poticni. (Se împiedica la vorbă.) 3. a înfrâna. (împiedica o căruţă, la vale.) 4. a opri, a reţine, (înv. şi reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot împiedica să ...) 5. a jena, a stingheri, a stânjeni. (Îl împiedica în mişcări.) 6. v. zădărnici. 7. a înfrâna, a opri, a stăvili, (fig.) a frâna. (Nu puteau împiedica avântul revoluţionar.) 8. v. evita. 9. v. anihila.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împiedicá vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. împiédic, 3 sg. şi pl. împiédică; conj. prez. 3 sg. şi pl. împiédice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

împiedicá, vb. I (reg.) a îndoi în două (în lungime) şi a coase.
Trimis de blaurb, 07.06.2006. Sursa: DAR

împiedicá (împíedic, împiedicát), vb. – 1. A pune piedică, a lega picioarele unui animal. – 2. A înfrîna o roată. – 3. A pune piedici. – 4. A interzice. – 5. (refl.) A se lovi cu piciorul de ceva, a se poticni. – Mr. nchiedic, nchidicare, megl. (a)mpedic. lat. impĕdĭcāre (Puşcariu 787; Candrea-Dens., 1377; REW 4296), cf. alb. pëngoń, v. it. impedicare, prov. empedegar, fr. empêcher, sp. empachar, port. empelgar. cf. piedică. – Der. împiedicătură, s.f. (piedică, obstacol); împiedicătoare, s.f.(cală, pană, piedică); împiedicător, adj. (care împiedică); neîmpiedicat, adj. (liber, fără piedică); împieleca, vb. (a lega picioarele unui cal), încrucişare între împiedica şi împila (Puşcariu, RF, II, 66; DAR).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… …   Dicționar Român

  • inhibitor — INHIBITÓR, OÁRE, inhibitori, oare, adj., s.m. 1. adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. s.m. Substanţă chimică care, adăugat în proporţii mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacţii chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau… …   Dicționar Român

  • baraj — BARÁJ, baraje, s.n. 1. Construcţie care opreşte cursul unui râu spre a ridica nivelul apei în amonte, a crea o rezervă de apă, o cădere de apă pentru hidrocentrale etc.; stăvilar, zăgaz. 2. (mil.) Lucrare de fortificaţie făcută spre a opri… …   Dicționar Român

  • perdea — PERDEÁ, perdele, s.f. 1. Obiect confecţionat dintr un material textil care se atârnă la ferestre şi la uşi pentru a împiedica pătrunderea luminii, pentru a opri vederea din afară, în scop decorativ etc. ♢ loc. adj. şi adv. Cu perdea = (care este… …   Dicționar Român

  • piedică — PIÉDICĂ, piedici, s.f. 1. Factor care împiedică realizarea unui ţel, care stă în calea unei acţiuni: stavilă, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ♢ loc. vb. A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă …   Dicționar Român

  • poticni — POTICNÍ, poticnesc, vb. IV. 1. refl. şi intranz. A se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva şi a şi pierde echilibrul; a se împiedica. ♦ A cădea (în urma lovirii de ceva). 2. tranz. A pune cuiva piedică în mers sau, fig., într o acţiune. 3 …   Dicționar Român

  • reţine — REŢÍNE, reţin, vb. III. tranz. 1. A ţine pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a l priva de libertate. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abţine. 2. A opri o parte din drepturile… …   Dicționar Român

  • sabota — SABOTÁ, sabotez, vb. I. tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acţiuni; spec. a frâna intenţionat desfăşurarea normală a unui proces de producţie. – Din fr. saboter. Trimis de spall, 26.04.2004. Sursa: DEX 98  sabotá vb., ind.… …   Dicționar Român

  • siguranţă — SIGURÁNŢĂ, (3) siguranţe, s.f. 1. Lipsă de primejdie; sentiment de linişte şi încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se şti la adăpost de orice pericol; securitate. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită, încredere nestrămutată;… …   Dicționar Român

  • anticoagulant — ANTICOAGULÁNT, Ă, anticoagulanţi, te, adj., s.m. (Medicament) care împiedică coagularea. [pr.: co a ] – Din fr. anticoagulant. Trimis de ana zecheru, 28.10.2004. Sursa: DEX 98  anticoagulánt adj. → coagulant Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”