- inhibitor
- INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj., s.m. 1. adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. s.m. Substanţă chimică care, adăugat în proporţii mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacţii chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen. un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INHIBITÓR adj., s. 1. adj. inhibant, inhibitiv. (Reacţie inhibitoroare.) 2. s. (chim.) catalizator negativ. 3. s. inhibitor de oxidare v. antioxidant.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeinhibitór adj. m., s. m., pl. inhibitóri; f. sg. şi pl. inhibitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINHIBIT//ÓR1 inhibitoroáre (inhibitoróri, inhibitoroáre) şi substantival (despre medicamente) Care are proprietatea de a împiedica dezvoltarea unui agent patogen sau a unui proces fiziologic. /<fr. inhibiteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINHIBITÓR2 inhibitori m. Substanţă care încetineşte sau împiedică producerea unei reacţii chimice. /<fr. inhibiteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINHIBITÓR, -OÁRE adj. Care inhibează. // s.m. Substanţă care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, o reacţie chimică etc. [cf. fr. inhibiteur].Trimis de LauraGellner, 31.07.2006. Sursa: DNINHIBITÓR, -OÁRE I. adj. care inhibă; inhibant, inhibitiv. II. s. m. substanţă care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, chimic etc. (< fr. inhibiteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.