reţine

reţine
REŢÍNE, reţin, vb. III. tranz. 1. A ţine pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abţine. 2. A opri o parte din drepturile băneşti (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc în tren, la teatru etc. 4. A nu înapoia, a nu restitui; a păstra. 5. A ţine minte, a-şi aminti; a nu uita. – Re1- + ţine (după fr. retenir).
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REŢÍNE vb. 1. v. aresta. 2. v. împiedica. 3. a înfrâna, a struni, (înv. fig.) a hăţui. (Te rog să-i mai reţine, sunt prea zburdalnici.) 4. a-şi opri, a-şi stăpâni, (rar) a-şi prididi, (fig.) a-şi înghiţi. (A-şi reţine lacrimile.) 5. v. abţine. 6. v. opri. 7. a opri, a păstra. (reţine restul!) 8. v. rezerva. 9. v. păstra. 10. a păstra. (Solul reţine umiditatea.) 11. v. observa. 12. v. semnala.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

reţíne vb. ţine
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A REŢÍNE reţín tranz. 1) A face să se reţină. 2) (infractori) A priva temporar de libertate. 3) fig. (porniri, sentimente, stări sufleteşti etc.) A nu lăsa să se manifeste; a închide în sine. 4) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a rezerva. reţine o cameră la hotel. 5) (sume datorate, impozite etc.) A opri din oficiu. 6) A-şi întipări în memorie; a ţine minte. reţine spusele (cuiva). 7) (torente de apă, zăpadă, aer, rafale de vânt etc.) A împiedica să pătrun-dă (undeva). /re- + a ţine
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE REŢÍNE mă reţín intranz. A-şi înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se controla; a se domina. /re- + a se ţine
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REŢÍNE vb. III. tr. 1. A ţine loc, a împiedica de la ceva. ♦ A ţine închis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate. ♦ tr., refl. (fig.) A (se) stăpâni, a (se) înfrâna. 2. A ţine asupra, a păstra. 3. A rezerva. 4. A opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. A ţine minte. 6. (jur.) A se admite de către instanţă existenţa unei stări de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. reţín. / < re- + ţine, după fr. retenir].
Trimis de LauraGellner, 27.10.2008. Sursa: DN

REŢÍNE vb. I. tr. 1. a ţine în loc, a împiedica de la ceva. ♢ a ţine închis, arestat, a priva de libertate. 2. a ţine asupra sa, a păstra. 3. a rezerva. 4. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva. 5. a ţine minte. 6. (jur.) a se admite de către instanţă existenţa unei stări de fapt pe baza probelor. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpâni. (după fr. retenir)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • rétine — [ retin ] n. f. • 1314; lat. médiév. retina, de rete → rets ♦ Tunique interne nerveuse de l œil, qui reçoit les impressions lumineuses par ses cellules visuelles (cônes et bâtonnets) et les transmet au nerf optique. Papille optique, tache jaune… …   Encyclopédie Universelle

  • Retine — Rétine Rétinographie …   Wikipédia en Français

  • RÉTINE — Rétinographie …   Wikipédia en Français

  • retine — [ret′ēn] n. 〚 RET(ARD) + INE3〛 a substance found in animal cells in minute amounts, that retards growth and cell division: cf. PROMINE * * * …   Universalium

  • rėtinė — sf. Mdž, SkŽ257 kūryklos grotelės …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • retine — [ret′ēn] n. [ RET(ARD) + INE3] a substance found in animal cells in minute amounts, that retards growth and cell division: cf. PROMINE …   English World dictionary

  • Rétine — Rétinographie L épaisseur d une rétine en cas de forte myopie La …   Wikipédia en Français

  • rétine — (ré ti n ) s. f. Terme d anatomie. La plus intérieure des tuniques de l oeil, membrane de substance nerveuse, qui embrasse le corps vitre et se trouve placée entre lui et la choroïde ; c est à elle que l oeil doit la faculté de recueillir les… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • RÉTINE — s. f. T. d Anat. Membrane formée dans le fond de l oeil par une expansion du nerf optique. Les objets se peignent sur la rétine. La rétine de l oeil est offensée …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)

  • RÉTINE — n. f. T. d’Anatomie Membrane formée par la terminaison du nerf optique dans le fond de l’oeil et sur laquelle viennent se former les images des objets provoquant les sensations lumineuses. Un décollement de la rétine …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 8eme edition (1935)

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”