- reţinere
- REŢÍNERE, reţineri, s.f. Acţiunea de a (se) reţine şi rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condiţiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenţie (3). – v. reţine.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98REŢÍNERE s. 1. (jur.) v. arestare. 2. v. abţinere. 3. v. înfrânare. 4. v. stăpânire. 5. rezervă, (fig.) măsură. (De ce atâta reţinere în comportare?) 6. reticenţă, rezervă, (livr.) parcimonie. (reţinere neîntemeiată a unei persoane.) 7. v. oprire, (rar) retenţie. (reţinere unui bun al cuiva.) 8. oprire, păstrare, rezervare. (reţinere unor bilete pentru spectacol.) 9. menţinere, păstrare. (reţinere apei în sol.) 10. v. retenţie. (Baraje de reţinere.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeREŢÍNERE s. v. răceală.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimereţínere s. f. ţinereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREŢÍNERE s.f. Acţiunea de a reţine şi rezultatul ei; păstrare, rezervă. [< reţine].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNREŢÍNERE s. f. acţiunea de a (se) reţine. ♢ stăpânire de sine, prudenţă, rezervă. ♢ oprire a unei părţi din drepturile cuvenite cuiva. ♢ detenţiune. (< reţine)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.