retenţie

RETÉNŢIE, retenţii, s.f. 1. Oprire, reţinere. ♢ (jur.) Drept de retenţie = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reţinere şi acumulare în organism a unor substanţe (lichide sau gaze) care în mod obişnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (chim.) Proprietate a unor substanţe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [var.: retenţiúne s.f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis.

Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98



RETÉNŢIE s. 1. (med.) (reg.) zăpreală. (retenţie urinară.) 2. (tehn.) reţinere. (Baraje de retenţie.)

Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: Sinonime



RETÉNŢIE s. v. oprire, reţinere.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



reténţie s. f. (sil. -ţi-e), art. reténţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reténţiei; pl. reténţii, art. reténţiite (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RETÉNŢI//E retenţiei f. 1) Întrerupere a unei acţiuni; oprire; reţinere. ♢ Drept de retenţie drept pe care îl are creditorul de a păstra zălogul luat de la debitor, până când acesta va achita întreaga datorie. 2) Reţinere şi acumulare în organism a unor substanţe (lichide, gaze) care sunt eliminate în mod obişnuit. 3) Acumulare a unui curs de apă în bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de retenţie. 4) chim. Proprietate a unor substanţe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retenţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. rétention, lat. retentio, retenţieonis

Trimis de siveco, 13.06.2007. Sursa: NODEX



RETÉNŢIE s.f. 1. Reţinere, oprire. ♦ (jur.) Drept de retenţie = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcţionare a unor glande cu secreţie internă, constând în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreţie. 3. Proprietate a unor substanţe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălţarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcţii speciale; reţinere a apei în astfel de bazine. [gen. -iei, var. retenţiune s.f. / cf. fr. rétention, lat. retentio].

Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DN



RETÉNŢÍE s. f. 1. reţinere, oprire. ♢ reţinere şi păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. ♢ (fig.) stăpânire, înfrânare. 2. reţinere şi acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcţionării defectuoase a unor glande cu secreţie externă. 3. proprietate a unor substanţe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălţarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcţii speciale. (< fr. rétention, lat. retentio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN