- retentiv
- RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenţie. – Din fr. rétentif.Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98retentív adj. m., pl. retentívi; f. sg. retentívă, pl. retentíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRETENTÍV, -Ă adj. Referitor la retenţie; cu caracter de retenţie. [cf. it. retentivo].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRETENTÍV, -Ă adj. referitor la retenţie; cu caracter de retenţie. (< it. retentivo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.