- continenţă
- CONTINÉNŢĂ, continenţe, s.f. Reţinere, abstinenţă, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CONTINÉNŢĂ s. v. abstinenţă, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, reţinere, socoteală, socotinţă, tact.Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Sinonimecontinénţă s. f., g.-d. art. continénţei; pl. continénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONTINÉNŢ//Ă continenţăe f. livr. Autoimpunere a unor anumite restricţii; înfrânare a dorinţelor în virtutea unor principii; abstinenţă. /<fr. continence, lat. continentiaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONTINÉNŢĂ s.f. (Rar) Stăpânire a poftelor trupeşti; abstinenţă; cumpătare. ♦ Reţinere. [var. conteninţă s.f. / cf. it. continenza, lat. continentia].Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DNCONTINÉNŢĂ s. f. abstinenţă; cumpătare. ♢ reţinere. (< fr. continence, lat. continentia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.