- poticnire
- POTICNÍRE, poticniri, s.f. Acţiunea de a (se) poticni şi rezultatul ei. – v. poticni.Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98POTICNÍRE s. 1. împiedicare, poticneală, (înv.) poticnitură. (poticnire calului în mers.) 2. împiedicare. (poticnire la vorbă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepoticníre s. f., g.-d. art. poticnírii; pl. poticníriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.